Conferinţa cu tema „Cetățenia română, un drept al românilor de pretutindeni și o datorie morală a României”

Marți, 5 noiembrie 2013 – o zi care va rămâne în istoria României.

La SENATUL ROMÂNIEI a fost organizată conferinţa cu tema ,,Cetăţenia română, un drept al românilor de pretutindeni şi o datorie morală a României", la care a fost dezbătută o inițiativă legislativă ce va acorda etnicilor români din jurul frontierelor și Balcani, dacă va fi adoptată, dreptul de a solicita și de a primi cetățenie română conform unei proceduri simplificate. Important este faptul că această inițiativă legislativă a fost semnată de reprezentanți ai Parlamentului României, senatori și deputați, din tot spectrul politic, cu excepția UDMR și care, în cea mai mare parte au participat la dezbateri. La acest eveniment vor participa reprezentanți ai comunităților românești din jurul frontierelor și Balcani, reprezentanți ai legislativului și executivului român, jurnaliști, cercetători din cadrul Academiei Române, doctoranzi și masteranzi. La La acest eveniment vor participa reprezentanți ai comunităților românești din jurul frontierelor și Balcani, reprezentanți ai legislativului și executivului român, jurnaliști, cercetători din cadrul Academiei Române, doctoranzi și masteranzi. Eveniment au participat reprezentanți ai românilor din Transnistria și republica Moldova, din Ucraina (Maramureșul de Nord), din Serbia (Voivodina și Timocul românesc al Serbiei), Bulgaria și reprezentanți ai românilor din Balcani. Au participat și reprezentanți ai executivului, cercetători ai Academiei Române, jurnaliști și alte persoane interesate de soarta românilor din jurul României.

Inițial, conferința trebuia să fie organizată de Comisia românilor de pretutindeni din Senatul României, prin vicepreședintele Viorel Badea, senator de diaspora, de Centrul ROMÂN DE Studii și Strategii, din cadrul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni (FNRP) și de Asociația Convergențe Europene, reprezentată de inimosul jurnalist Sergiu Dan, originar din Maramureșul de Nord (aflat acum în componența Ucrainei). 

Dar, luni 4 noiembrie 2013, printr-un comunicat publicat de Romanian Global News cu titlul „nu poți să pui la același loc grâul cu neghina pentru că se strică făină”, „Centrul Român de Studii și Strategii își declină participarea la conferința organizata la inițiativa senatorului Viorel Badea, Vicepreședinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului legată de tema ,,Cetăţenia română, un drept al românilor de pretutindeni şi o datorie morală a României"… "CRSS nu dorește să se discrediteze în acțiuni, care, pe lângă discutarea unor teme extrem de importante cum ar fi cea legată de acordarea cetățeniei române românilor de pretutindeni, vor să legitimeze prin prezența în Parlamentul României, agenți de influență ai securității sârbe care acționează să distrugă în Timoc, atât Biserica Ortodoxă Română cât si organizațiile care se luptă, în mod real, pentru identitatea românilor/vlahilor din Serbia.”

Ca urmare a faptului că organizatorul principal a ascuns informații relevante despre cei care articipă la conferință, demonstrând că dincolo de scopul nobil al unei inițiative legate de tema invocată mai sus, ascunde interese obscure care urmăresc altceva, CRSS nu va va mai participa ca partener la respectivul eveniment.

Expertiza noastră de ani de zile ne-a arătat că jocul dublu în relațiile cu românii de pretutindeni a dus întotdeauna la eșec. A sprijini agenți ai securității sârbe care încearcă distrugerea comunității românești și a liderilor reali ai acesteia, așa cum este Părintele Boian, în numele unui așa zis "echilibru", ascunde de cele mai multe ori nu numai imoralitate ci și complicități pe care timpul va reuși cu siguranță să le deslușească.

Așa cum un politician responsabil de românii de pretutindeni spunea cândva într-un discurs în Timoc, că "nu poți să pui la același loc grâul cu neghina pentru că se strică făina", noi ca organizație care se respectă nu putem gira o astfel de manipulare ordinară în care lideri reali ai românilor din jurul frontierelor sunt amestecați intenționat cu lideri fabricați, doar pentru ca cei din urmă să capete oarece legitimare".

Ca participant la conferință, pot afirma că n-am zărit nici un picior măcar de agent de influență al securității sârbe ... Pe de altă parte, merg în cele două Timocuri începând cu anul 1997 și, în tot acest timp, nu am zărit nici un picior de reprezentant al așa zisului „Centru Român de Studii și Strategii” și nici nu am auzit pe cineva din Timoc să pomenească de el.

Susnumitul „Centru Român de Studii și Strategii” își desfășoară activitatea din birou, „ în cadrul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și colaborează pe baza de parteneriat cu sociologi, antropologi, filologi, lingviști, istorici, analiști politici, jurnaliști în activități care sprijină domeniile de activitate ale FNRP”, după cum suntem informați de site-ul www.romanii.ro .

Din păcate, în ultimii ani, FNRP se dorește a fi un agent de influență în privința românilor din Timoc, sprijinind, printre altele constituirea unui Consiliu Național al Minorității Naționale Vlahe diferit de Consiliul Național al Minorității Naționale Române, cu sediul la Novi Sad. Deși partida românofonă, susținută de FNRP, a avut controlul susnumitului Consiliu Vlah timp de patru ani, în afara faptului că au declarat ca limbă maternă a vlahilor limba română literară, nu a reușit să se impună în cadrul minorității vlahe/rumâne, suferind un usturător eșec la alegerile din 2010, câștigate de partida vlahilor sârbofili, controlați de autoritățile de la Belgrad. Noul Consiliu şi-au propus standardizarea „limbii vlahe” şi a eliminat directiva emisă de fosta conducere, care stipula că limba maternă a etnicilor din Timoc este româna, iar pentru a se face diferenţa faţă de români, a fost adoptat un alfabet chirilic, prezentat drept „alfabet vlah”.

Supărarea FNRP pe senatorul Viorel Badea a fost faptul că acesta, un fin cunoscător al realităților privind românii din Serbia, pe care le cunoaște de la fața locului de mai bine de 15 ani, a invitat reprezentanții tuturor românilor/vlahilor din Serbia, pentru a expune, fiecare, un punct de vedere la conferinţa ”Cetăţenia română, un drept al românilor de pretutindeni şi o datorie morală a României” și nu doar reprezentanții agreați de respectiva fundație.

S-au remarcat punctele de vedere pertinente privind cetățenia în diverse țări ale lumii ale domnului Vlad Cubreacov președintele Asociației „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova (care pot fi lecturate la :http://cubreacov.wordpress.com/2013/11/06/conferinta-cu-tema-cetatenia-romana-un-drept-al-romanilor-de-pretutindeni-si-o-datorie-morala-a-romaniei/) precum și cele ale domnului Mircea Druc, fost prim ministru al Republicii Moldova.

Dl. Ion Iovcev, directorul Liceului teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, care deși și-a redobândit cetățenia română, a rămas la Tiraspol pentru a apăra limba română în regiunea transnistriană a republicii Moldova a spus: „Pentru noi, dacă va fi simplificată dobândirea cetăţeniei, nu redobândirea, va fi mai simplu, deoarece se va mări și numărul copiilor care vor învăța în școlile de limbă română. Moldovenii din Transnistria vor vedea că România este o țară europeană, frumoasă, în care se vorbește aceeași limbă ca la ei în regiune”

Prin alocuțiunea excepțională a părintelui Boian Alexandrovici - protopop al Daciei Ripensis și vicar patriarhal („este important să se pună semnul egal între român și vlah în limba sârbă”. „Să nu înghițim momeala fraților sârbi care spun că vlahii sunt altceva decât români” amintind și faptul că români din Timoc primesc cetățenie bulgară, iar români din Voivodina primesc cetățenie maghiară) și prin punctele de vedere ale domnilor Boian Bărbuță - liderul Inițiativei Românilor din Serbia,  Vlada Savici - IRS, Stevan Mihailov - liderul Comunității Românilor din Serbia, istoricului Slavoljub Gatovici din Zăiceri, Zavișa Jurj -liderul Asociației Culturale a româno-vlahilor „Ariadne Filum” din Bor, Natasha Tosici, președinta Mișcării Democratice a Românilor din Serbia, Tihan Matasaravic preşedintele Asociaţiei pentru Cultura şi Tradiţia Rumânilor „Dunărea" – Kladova, Aleksandar Najdanovic – președintele Asociației Studenților Timoceni, a fost salutată inițiativa legislativă a parlamentarilor români din tot spectrul politic (cu excepția UDMR) privind acordarea cetățeniei române.

Dl. Ivo Gheorghiev - președintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria „AVE” a remarcat faptul că iniţiativa legislativă privind modificarea Legii Cetăţeniei este ca o gură de aer, de salvare pentru românii din Bulgaria, menționând: „Vreau să amintesc că, dacă nu se iau niște măsuri de urgență, în câțiva ani, vom dispărea. Dacă acum 20 de ani, când eram copii, când ne jucam, vorbeam numai româna, în prezent, copiii noștri, care se joacă în aceleași sate, vorbesc numai limba bulgară”.

Vasile Cerbanic – președintele Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei (Ucraina) a cerut simplificarea procedurii de obținere a cetățeniei precizând: „La un moment dat, aveam impresia că statul român este împotriva noastră. În 2013, de exemplu, lucrurile s-au agravat, pentru că deponenții dosarelor au primit refuz din partea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Trebuie să se termine odată cu toate cozile la comisia pentru cetăţenie şi la vizele pe care le luăm pentru a ajunge în România. De ce noi, care suntem în Transcarpatia de sute de ani, vorbim limba română şi avem zeci de sate româneşti nu putem beneficia de acest drept al obţinerii cetăţeniei române?” 

Au mai exprimat puncte de vedere importante doamna Eleonora Cercavshi – directoarea Liceului „Stefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol – regiunea transnistriană, dl Emil Târcomnicu, etnolog, cercetător la Institutul de etnografie și folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române și un bun cunoscător al realităților timocene.

 

Parlamentarii români, deputați și senatori, au fost impresionați de alocuțiunile reprezentanților românilor din jurul României și au dat asigurări că toate sugestiile primite vor ajunge la comisii pentru ca propunerea legislativă să fie cât mai solidă.

De remarcat și articolul dlui deputat PSD Bogdan Diaconu din „ADEVĂRUL” din 6 noiembrie, intitulat „Vești tragice despre românii din comunitățile istorice” http://adevarul.ro/news/politica/vesti-tragice-despre-romanii-comunitatile-istorice-1_527a1ea3c7b855ff56c2f675/index.html

Întreaga conferință poate fi vizionată la : http://www.privesc.eu/Arhiva/18713/Conferinta-cu-tema--Cetatenia-romana--un-drept-al-romanilor-de-pretutindeni-si-o-datorie-morala-a-Romaniei-

În încheiere, aș menționa, cu titlu de amuzament, punctul de vedere al Romanian Global News după Conferința boicotată de „celebrul” Centru de Studii și Strategii. Probabil că cineva de la Romanian Global News are urechile înfundate ... pentru că uite ce afirmă:

„Desi prezenți la conferință, ca urmare a unor presiuni la care unul din organizatori a fost sensibil, așa cum a mărturisit, liderii fabricați de consulul României la Zaicear și de grupuri de securiști sârbi și români, gen Boian Barbutic, Tihan Mătasarevic sau Natașa Tosic, nu au reușit să perturbe lucrările, luările lor de cuvânt fiind niște bâiguielei greu de înțeles sau penibile texte scrise de securiști la pensie, citite prost.”

http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/politic/11163-lideri-ai-romanilor-din-serbia-i-bulgaria-dar-i-lideri-de-opinie-din-basarabia-i-ucraina-doresc-cetenia-pentru-comunitile-romaneti-din-jurul-frontierelor-i-balcani.html

Până își curăță urechile cel de la „Romanian Global News”, redau mai jos luările de cuvânt ale domnilor Boian Barbuța și Tihan Matasarevic:

„Boian Barbuță – liderul Iniţiativei Românilor din Serbia: „Mulţumesc pentru invitaţie, este o zi istorică pentru românii din afara graniţelor României, suntem români îngropaţi în Serbia şi fără nicio posibilitate. Este o datorie istorică a ţării noastre mamă să ne acorde cetăţenia, iar acest lucru va schimba multe la noi. Noi avem mari probleme la noi acasă cu asimilarea şi dacă intrăm în problemele cu şcoala, religia veţi vedea că avem mare nevoie de ajutor. Ce căpătăm noi ca români din Serbia prin cetăţenie română? Căpătăm ceva ce se cheamă identificare! Întreaga manipulare în Serbia este în jurul unui consiliu românesc cu denumire vlahă (CNMNVS). Neamul nostru românesc există şi trebuie să fie şi mai puternic. Pentru noi identificarea acesta este mare lucru, mai liberi o să fim noi cei care purtăm o luptă pentru neamul nostru, dacă avem această cetăţenie a ţării mamă"

„Tihan Matasarevic – preşedintele Asociaţiei pentru Cultura şi Tradiţia Rumânilor „Dunărea" – Kladovo, Serbia: „În ultimii doi ani, la toate adunările noastre din Timoc se puneau trei întrebări importante: biserica românească, limba română în şcoli şi cetăţenia. Eu vin din zona Kladovo, unde sunt 22 de sate româneşti, în care 90 la sută sunt români şi vorbesc limba română. Circa 11.000 de români din Kladovo sunt plecaţi la muncă în străinătate şi şi-au luat cetăţenie germană, poate de aceea trebuie să le dăm cetăţenia română. Avem ceva greutăţi cu şcolile, trebuia să înceapă şcoala, dar undeva iniţiativa s-a oprit la Ministerul Educaţiei. Primii paşi pe care România trebuie să-i facă este să colaboreze direct cu asociaţiile conduse de noi, adică cei care doresc obţinerea cetăţeniei să ceară ajutorul nostru, chiar şi pentru întocmirea actelor şi formularelor.”

Q.E.D. (Quod erat demonstrandum)!!!

CRISTEA SANDU TIMOC n.8 septembrie 1916 - trecut la cele vesnice azi 7 august 2012... DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

O VIAȚĂ DEDICATĂ ROMÂNILOR TIMOCENI –

Cristea Sandu Timoc (08.09.1916 – 07.08.2012).

Astăzi am aflat o veste care m-a cutremurat.

Domnul Cristea Sandu Timoc, legenda vie a românilor timoceni, care și-a dedicat întreaga viață cauzei românilor de la sud de Dunăre, a trecut la cele veșnice! L-am cunoscut în urmă cu 15 ani, când am început să mă implic în sprijinirea românilor din cele două Timocuri. Cărțile Domniei Sale : „MĂRTURII DE LA ROMÂNII UITAŢI”, Editura Astra Română, 1995, „TRAGEDIA ROMÂNILOR DE PESTE HOTARE”, ediţia a II-a (revăzută), Editura Astra Română – Timişoara, 1996 sau „VLAHII SUNT ROMÂNI” documente inedite, Editura Astra Română – Timişoara, 1997, au fost scrise, după cum îmi mărturisea, „cu gândul că vor putea fi de folos în primul rând politicienilor noştri, mai ales parlamentarilor, dar şi marelui public, care ar vrea să se informeze despre existenţa românilor din afara graniţelor ţării, despre care, la drept vorbind, se ştie prea puţin sau aproape nimic.”

Dar ce roman a fost viaţa acestui luptător!

Copil fiind, a trecut înot Dunărea şi a făcut şcoală românească la Turnu Severin şi la Craiova, visul lui fiind să deschidă şcoală românească în satul său natal, Alexandrovăţ – Zlocutea din Serbia, vis neîmplinit nici până azi! Condamnat pentru vina de a fi mers în România pentru a învăţa să scrie şi să citească româneşte, cu domiciliu forţat, a cules balade şi poezii populare din Timocul sârbesc şi din cel bulgăresc, pe care le-a publicat în 1943 cu sprijinul lui Iuliu Maniu, al dr. Nicolae Lupu şi al profesorului Nicolae Cartojan, care şi a prefaţat lucrarea, sub titlul: POEZII POPULARE DE LA ROMÂNII DIN VALEA TIMOCULUI!

          Poeziile populare au apărut în anul 2007, într-o noua ediţie intitulată, la cererea autorului, „POEZII POPULARE DE LA ROMÂNII DIN TIMOC – NORD-ESTUL SERBIEI  ŞI NORD-VESTUL BULGARIEI”, la Editura Ager, cu un cuvânt înainte la Ediția a II-a scris de profesorul universitar dr. Selian Brezeanu.

          Până în ultimele clipe de viață, dl. Cristea Sandu Timoc a fost un luptător activ în susținerea cauzei românilor timoceni cu speranţa ca autorităţile ţărilor în care trăiesc cei circa un milion de români din cele două Timocuri să le recunoască dreptul la existenţă. De asemenea să înţeleagă faptul că în noua conjunctură europeană, minoritatea română este o punte de legătură între ţara ai căror cetăţeni loiali sunt şi ţara mamă, beneficiind, pe bază de reciprocitate, de aceleaşi drepturi de care se bucură în România minorităţile sârbă şi bulgară. !

          DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCĂ!

  

Profesor Christian Căpinaru

http://www.timocpress.info/index.php/ro/2012-06-05-08-05-27/timoc-press/313-cristea-sandu-timoc-interviu

Serbia continua politica represiva impotriva romanilor din Timoc. Parintele Boian cere ajutor Romaniei si institutiilor europene

http://www.youthvoice.ro/valea-timocului/serbia-continua-politica-represiva-impotriva-romanilor-din-timoc-parintele-boian-cere-ajutor-romaniei-si-institutiilor-europene-/

Noi acte represive s-au intamplat in ultimele zile impotriva unor lideri ai romanilor/vlahilor din Timoc, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Astfel reputatului istoric si etnolog dr. Slavoljub Gatovici care lucrează la biblioteca din Zaicear, ca urmare a unei intervenţii televizate în care a vorbit despre tradiţiile şi obiceiurile zonei în care trăiesc romanii/vlahi din Timoc, i-a fost interzis accesul în bibliotecă de catre directorul bibliotecii, deşi este salariatul bibliotecii. Directorul a executat astfel ordinul primarului extremist din Zaicear, Bosco Nicic, acelasi primar care a incercat sa provoace conflicte interetnice la Spicova, incercand sa darame clopotnita romaneasca de acolo.

Un alt incident grav si care poate avea urmari in planul stabilitatii si intelegerii interetnice din zona s-a intamplat la Negotin unde extremisti care conduc autorităţile locale din Negotin i-au cerut Preotului Boian Alexandrovici, Protopop de “Dacia Ripensis” să dea jos plăcuţa pe care era trecut numele Protopopiatului “Dacia Ripensis” şi care era fixată pe propietatea protopopiatului.

In acest sens Parintele Boian a adresat o scrisoare catre institutiile din Tara Mama pe care Romanian Global News o reproduce in exclusivitate:

TUTUROR INSTITUȚIILOR
ȚĂRI MAME - ROMÂNIEI

ÎNȘTIINȚARE

Episcopia Daciei Felix – Protopopiatul Daciei Ripensis s-a adresat, Institutului pentru conservarea parimoniului cultural din Niș – Serbia, pentru obținerea acordului pentru repararea cladiri din Negotin, (clădirea este monument istoric). Aceasta instituție a trimis decizie nr. 215/2 din 22.3.2011 prin care aprobă ce sa cerut, și în plus precizeză că aprobă și schimbarea destinașiei clădiri, din ”spațiu pentru locuit” în ” spațiu comercial” cu aprobarea autorităților locale din Negotin. Ne am adresat și lor și în data de 19 aprilie 2011 am fost chemat să dau o declarație în legatură cu asta. După câteva zile am primit răspuns în care scrie, că pe baza declarației pe care am dato în 19. aprilie sa hotărât că nu avem voie să schimbăm destinația acestei clădiri iar data DECIZIEI este trecuta 18 aprilie (nr. 350-24/2011-IV/01), o zi înăinte de am dat declarația care este baza hotărâri, ce înseamnă că decizia a fost adusă politic înăinte de ma și întrebat ce vrem să facem. E clar Bisericii Ortodoxe Române este înterzis să existe în Valea Timocului și pe lângă obținerea (pe cale foarte spinoasă) a codului fiscal și numărului de înmatriculare (protopopiatului Daciei Ripensis).

Legea cultelor Republici Serbia Art. 31 spune: ”Bisericile și comunitățile religioase oficiază slujbele religioase și alte activități religioase în biserici, alte clădiri și spații cre sunt în proprietatea lor sau în spații închiriate”, iar Art 32 spune: ”Organul competent al statului este dător să respecte dreptul biserici sau comunități religioase că indepedent să organizeze și să conducă lucrările și să determine destinația, stilul și amenanjarea conform legi și regulelor autonome ale biserici sau comunități religioase”.

Clădirea din Negotin e în proprietatea noastră și după Legea cultelor putem oficia slujbe și alte activități în cladirea noastră, fără a cere schimbarea destinației. Noi am cerut și schimbarea destinației ca să fim ”și măi legali” pentru că suntem permanent acuzați că lucrăm ilegal. Când le am explicat asta la primăria din Negotin nu a măi avut ce să facă și au tăcut.

Astăzi am primit prin poștă, scrisoarea Institutului pentru conservarea parimoniului cultural din Niș, nr. 292/2 din 16.03.2012 ”Comandă pentru îndepărtarea tablei (cu inscripție)”, în care ni se dă termenul de trei zile să dobărâm tabla de pe clădire, pe care scrie cine este proprietarul clădiri ”EPARHIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE A DACIEI FELIX, PROTOPOPIATUL DACIEI RIPENSIS„ în trei limbi: română, sârbă și engleză. În contra, Institutul se va adresa autorităților locale de la care va cere coborârea tablei pe cheltuiala noastră.

Orașul Vârșeț este patrimoniu cultural, și clădirile Episcopiei de acolo sunt la fel case de locuit care sunt în proprietatea Biserici Române, și ele precum și clădirea noastră au puse table cu inscripție, numai ca acolo în Voivodina Biserica Română este legală iar în Timoc ”nu este legală” și pentru aia se cere coborârea tablei pentru că autoritățile statului ar dori măcar să nu vadă inscripția în limba română și dacă văd clădirea. Credem că au trecut măsura răbdări, pot ei să ne dea sau să nu ne dea vreo aprobare, despre asta putem să discutăm și să ne luptăm verbal iar să vină și să ne atace clădirea prin demolarea tablei asta este atacul fizic și ar fi bine să se gâdească ce se poate întâmpla.

Pentru asta România, Țara Mamă a noastră face intervenții la nivel European, și dacă cuiva, din țările europene, nu este clar să vină și să vada ce se întâmplă în Valea Timocului.

Ne adresăm tuturor instituțiilor României și Europei să intervină la autoritățiile statului Sârb să oprească prigoană Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit pentru că Biserica neamului este stâlpul organizări unui neam, măi în plus dacă trăiește în afară granițelor Țării.

Cu mare respect,

Prot. Boian Aleksandrović
vicar administrativ al Timocului

Sursa: Romanian Global News

MISTERIA CARPATICA la CLUBUL TARANULUI ROMÂN

La CLUBUL TARANULUI ROMÂN din București, capitala ROMÂNIEI, formația MISTERIA CARPATICA din Timocul românesc al Serbiei, a prezentat in seara zilei de 16 martie 2012, un REGAL de doua ore si jumatate, cu multe bis-uri și cu o sala electrizata! FELICITARI „MISTERIA CARPATICA”, FELICITARI CHRISTI WAGNER, SANDRA, DRAGOMIR, GORAN si SAȘA !!! Vă reașteptăm oricând cu drag !!!

Foto prin amabilitatea INFOPRUT

În Serbia s-a inventat politic o nouă limbă: „vlaha”

Am primit de la prietenul și omul de cultură Tudor Nedelcea: 

 

În Serbia s-a inventat politic o nouă limbă: „vlaha”

Speram ca, odată cu moartea dictatorului de la Kremlin, stalinismul să intre în desuetitudinea sau la coşul de gunoi al istoriei acolo unde îi este locul. Speram ca politicul să nu se mai implice malefic în problemele ştiinţifice, aşa cum Stalin dirija lingvistica din ţările-satelit ale Moscovei, prin „vestita” sa lucrare Cu privire la marxism în lingvistică, inventând „limba moldovenească”, pe care urmaşii săi au impus-o la Chişinău şi Cernăuţi şi după destrămarea imperiului roşu.

Stafia lui Stalin bântuie încă şi face prozeliţi acolo unde interesele politice primează în faţa adevărului ştiinţific: în Valea Timocului sârbesc. Serbia este ţara vecină cu care românii nu au purtat războaie; sârbii sunt un popor dârz, demn, calităţi dovedite în istorie: la Kossovopolie (Câmpia Mierlei*, 1448**) şi în faţa lui Hitler, dar şi în faţa lui Stalin. În Serbia trăiesc români în două zone distincte, privite diferit, din păcate, de Belgrad: 38.000 locuitori în Voivodina (numit şi Banatul sârbesc), care se bucură de toate drepturile cuvenite unei minorităţi naţionale, şi circa 300.000-400.000 locuitori în Timoc (sau Serbia de răsărit). Miza politică aici este deosebit de agravantă. Provenind din romanitatea balcanică sud-dunăreană, completaţi, în decursul veacurilor, cu români din nordul Dunării (căci, vorba lui Vasile Pârvan, „Dunărea nu a fost niciodată un duşman hain, care să despartă pe fraţi, ci a fost un prieten bun, care i-a unit”), românii timoceni îşi cer drepturile minime: folosirea limbii materne în biserică, şcoală, administraţie, presă. Ei sunt cetăţeni loiali statului sârb, nu vor să strice frontierele, să se unească cu România. „Nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplină”, scria Eminescu în „Timpul” (nr. 100, 5 mai 1883), referindu-se la românii sud-dunăreni. Şi continuă Eminescu comentariul său, parcă scris în zilele noastre: „Dar naţia românească are o singură şiră a spinării şi un singur creier. Ceea ce se întâmplă dincolo ne doare pe noi, orice injurie făcută naţionalităţii noastre dincolo e o injurie asupra sângelui şi numelui nostru. Nu cuceriri urmărim sau am urmărit vreodată, căci nu suntem nebuni, ci oameni în toată firea şi-n toată mintea. Dar voim respect pentru poporul românesc pretutindenea unde se află, şi nu ne este amic acela care se preface a măguli suscebilitatea mare mare şi energică a întregului popor romanic din Răsărit” (Mss. 2264).

A fost doar un singur caz particular, când trei români timoceni (dr. A. Butoarcă şi preoţii Gh. I. Suveică şi Adam Fistea) cer mareşalului I. Antonescu, la 29 aprilie 1941, rezolvarea problemelor românilor din Serbia prin unirea cu România. Cu o corectitudine politică exemplară, mareşalul însărcinează pe unii specialişti (Victor Papacostea, Vasile Stoica) să elaboreze un amplu studiu ştiinţific pe marginea acestei cereri, şi urmare acestui studiu, nu acceptă alipirea acestor teritorii, ci solicită înfiinţarea unui episcopat ortodox român pentru românii din Peninsula Balcanică şi respectarea drepturilor minime conaţionalilor noştri (apud Diana Nedelcea Cotescu, Biserica românească din Serbia, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 2006).

Se ştie că în perioada postbelică, ţările bolşevizate erau conduse de Moscova, prin consilieri, în toate domeniile de activitate. În privinţa minorităţilor naţionale se acordau drepturi preferenţiale, cum a fost cazul minorităţii maghiare din România. O teză era obligatorie: problema sârbilor, germanilor, turcilor etc. din România se rezolva numai la Bucureşti; cea a românilor din ţările vecine se soluţionau de către guvernele respective. Diaspora românească sau problematica românilor din jurul României nu era oficial în vizorul guvernanţilor de la Bucureşti. S-a solicitat, totuşi, în convorbirile româno-sovietice, denunţarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi revenirea Basarabiei, Bucovinei şi a Ţinutului Herţa la ţara-mamă, dar cei care  conducea lagărul socialist – URSS – nici n-au vrut să audă (vezi Gh. Buzatu, N. Ceauşescu. Biografii paralele. Stenograme şi cuvântări secrete. Dosare inedite. „Procesul” şi execuţia, Iaşi, Tipo Moldova, 2011). Doar Ungaria îşi sprijinea diaspora şi chiar stimula unele acţiuni iredentiste.

Fosta Jugoslavia nu făcea parte, oficial, din rândul celor 12 state socialiste, comunitatea românească de aici bucurându-se de unele facilităţi acordate de constituţia ţării (vizite şi munca în străinătate, de pildă).

După căderea firească a regimurilor comuniste în 1989 şi mai ales după reglementările juridice ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi a Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, problematica minorităţilor naţionale a intrat în preocupările guvernelor din ţara-matrice, cu o condiţie subtilă: minoritatea respectivă să se regăsească, etnic şi terminologic, într-o ţară din configuraţia actuală a lumii, membră ONU. Există azi o ţară numită Valahia, Vlahia?!

Prin întreruperea relaţiilor dintre românii de pe ambele maluri ale Dunării, începând cu 1941, mai accentuat în perioada postbelică, cei din sud au fost supuşi unui amplu şi perfid proces de asimilare, deruntându-i spre a nu-şi cunoaşte bine identitatea etnică şi culturală, obârşiile şi tradiţiile comune. Li s-a inoculat ideea că ei sunt vlahi, valahi, vlaşi, de origine necunoscută sau slavă, în niciun caz români. Ei au rămas la stadiul cunoştinţelor medievale, când „vlah”, „valahi” era termenul folosit de călătorii străini pentru românii din ţările româneşti sau cei sud-dunăreni. Domnitorii români din epoca medievală nu şi-au pus în titulatură „domn al Valahiei”, ci „domn al Ţării Româneşti”. La Iaşi, apare, în 1643, Carte românească (şi nu moldovenească!!) de învăţătură, adresată  întregii seminţii româneşti. Râmnicul vâlcean devine, între 1726-1761, un puternic centru editorial şi tipografie de tipărire de carte ortodoxă şi pentru sârbi, fapt recunoscut de istoricii din ţara vecină.

Termenul vlah este de origine celtică şi a fost utilizat de popoarele europene neromanice (germani, slavi, turci, greci, maghiari, albanezi), în scrierile medievale şi se referea la romanitatea balcanică, fiind echivalentul lui „roman (romanizat) şi romanic (adesea specializat pentru francez, italian, dalmat sau român” (Marius Sala, Începutul a fost făcut, în „Academica”, XV, nr. 43, oct. 2005, p. 31.) Sensul său etnic a evoluat în decursul istoriei şi în anumite regiuni  geografice spre sensuri sociale (păstor nomad sau şerb), religioase (ortodox). Lingviştii anteriori secolului XX foloseau sensul numelui vlah ca echivalent pentru român sau în sens restrâns pentru locuitorii sud-dunăreni de la munte (Apud Diana Cotescu-Nedelcea, op. cit., p. 237-238). Flavio Biondo scria, la 1453, că „valahii arată originea lor prin limba cu care se mândresc ca de o podoabă şi pe care o proclamă română”. Iată şi alte afirmaţii ale unor cărturari medievali străini: „Românii se trag din romani [...]. Sub valuri de barbari, ei totuşi mai exală limba română şi ca să nu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu atâta îndârzire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieţii, cât a limbii” (A. Bonfini, 1434-1503). „Ei îşi zic în limba lor români [...] şi când vreunul întreabă dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta: «ştii româneşte»” (Fr. della Valle, ? – 1545). „Acest popor al valahilor se numeşte român” (Al. Guagnini, 1535-1614).

În Valea Timocului, politica înlocuieşte adevărul ştiinţific, în suferinţă fiind românii din zonă; problema a fost internaţionalizată în zilele noastre. Iată un scurt istoric al problematicii:

La iniţiativa parlamentarului basarabean Vlad Cubreacov, europarlamentarul german Jurgen Herrmann a elaborat, în urma unei anchete, un raport înaintat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), care a emis Rezoluţia 1632/2008 cu privire la drepturile minorităţii române din Timocul sârbesc, demonstrând că românii şi vlahii sunt aceeaşi, spre deosebire de delegaţia Serbiei, sprijinită de Grecia, Cipru şi Rusia, care considerau că există două minorităţi. Rezoluţia 1632/2008 constată că minorităţile naţionale din estul Serbiei sunt defavorizate faţă de cele din Voivodina şi „roagă insistent autorităţile sârbe să coopereze deopotrivă cu B.O. Sârbă şi B.O. Română pentru găsirea unei soluţii practice de natură să facă efectivă libertatea religiei şi în partea de răsărit a ţării, aşa cum este deja în cazul Voivodinei”. Totodată, „conştientă de faptul că cooperarea dintre statul de reşedinţă şi statul înrudit, prin intermediul acordurilor bilaterale, prezintă un interes real în scopul garantării stabilităţii în Europa, Adunarea cheamă autorităţile sârbe să-şi intensifice relaţiile de bună vecinătate cu statele înrudite (România...)” Prin urmare, Adunarea invită autorităţile competente din Serbia „să continue să dezvolte şcolile bilingve şi şcolile în limba maternă; să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor (în special privind folosirea limbilor minoritare în administraţie, învăţământul în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând integral în aplicare, şi pe întreg teritoriul, legislaţia în vigoare în acest domeniu; să ia măsurile necesare pentru a le înlesni valahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (pe văile Timocului, Moravei şi Dunării) accesul la învăţământ, la presă şi la administarţie publică în limba lor maternă şi să le ofere acestora mijloacele de a-şi ţine servicii religioase în această limbă; să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanelor din estul Serbiei să recepţioneze emisiunile în limba română difuzate în Voivodina.” Sintagma iniţială „minoritatea română/vlahă”, propusă de Jurrgen, a fost modificată special spre a crea confuzie „minoritatea română şi vlahă”, şi a fost admisă ultima formulă cu sprijinul europarlamentarului român Cornelia Cazacu (care a votat amendamentul Serbiei!?) şi a absenţei de la vot a lui Cezar Preda, Ilie Ilaşcu, Relu Fenechiu şi M. Tudose.

La 29 aprilie 2010, europarlamentarii români şi basarabeni (Titus Corlăţean, Cristian David, G. Frunda, Valeriu Ghileţchi, Ana Guţu, Adrian Năstase, Cezar Preda, M. Tudose) au introdus un amendament prin care solicitau APCE ca Serbia să respecte drepturile minorităţii române.

În luna decembrie 2011, două asociaţii care se declară reprezentantele vlahilor, Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe (care primeşte oficial de la Belgrad 90.000 euro anual pentru astfel de activităţi) şi Asociaţia „Gergina” anulează hotărârea vechii conduceri a Consiliului Naţional al Rumânilor şi declară încheiat procesul de standardizare al alfabetului vlah cu 35 de semne grafice, testat pe internet şi votat prin ridicări de mână.

La 25 ianuarie 2012, APCE a votat un amendament la Rezoluţia 1632/2008, prin care consfinţeşte limba vlahă în şcolile şi mass-media din Timoc. Noua Rezoluţie 12813/25.I.2012 este un pas înapoi faţă de cea anterioară. Cum este posibil ca în decurs de numai patru ani „vlahi/români” să devină „vlahi şi români” şi ei să nu existe (conform recesământului din 2002) decât în număr de 2778 etnici români, care nu depăşesc 15% din totalul populaţiei? Rezultatul recesământului din octombrie 2011 nu este încă dat publicităţii. Din motive strategice? Un singur punct din Rezoluţie este conform cu realitatea etnică şi istorică: îndemnul către autorităţile din Serbia de a găsi „soluţii practice pentru ca libertatea serviciului religios să devină o realitate în Serbia de Răsărit, aşa cum se întâmplă deja în Voivodina”. Şi mai este un crud adevăr: existenţa a „trei grupări ale vlahilor din Serbia de Răsărit”. Iată unde duce lipsa de unitate a românilor. Există o explicaţie: toţi românii, declaraţi ca atare şi care s-au înscris pe liste româneşti la alegerile din toamna anului trecut, au fost ameninţaţi şi anchetaţi, unii localnici din Petrovaţ şi Pojarevaţ au fost chiar reţinuţi sub stare de arest. Şi încă o precizare: Belgradul alocă pentru cei 300.000 români (care sunt autohtoni, provenind din aria etnogenezei româneşti) suma de 60.000 euro, pe când Bucureştiul repartizează, pentru cei 22.000 etnici sârbi din România, suma de 700.000 euro, aceştia neavând motiv de creare de instituţii private de învăţământ sau cultură.

Pentru aflarea adevărului la faţa locului, o delegaţie a Academiei Române (care are bune relaţii ştiinţifice cu Academia Sârbă), formată din preşedintele ei, acad. Eugen Simion, acad. Marius Sala, acad. Mihai Cimpoi, Răzvan Voncu, au întreprins, la 5 septembrie 2005, o vizită de documentare, în Valea Timocului, la invitaţia Forumului pentru Cultura Românilor din Bor. Despre românii timoceni, Eugen Simion a scris cu acest prilej: „sunt creştini ortodocşi, vorbesc o limbă română veche, cu multe sârbisme (proces firesc), îşi păstrează tradiţiile (la nuntă, înmormântare, botez), cântecele (unele splendide)”, iar doleanţele lor „mi s-au părut rezonabile. Sunt cetăţeni fideli ai statului sârb. Vor doar limba română, acces la mijloacele de comunicare. („Academica”, XV, nr. 43, oct. 2005, p. 30). Vizita reprezentanţilor Academiei Române (la care s-au alăturat scriitorii sârbi Adam Puslojici, Srba Ignatovici, Radomir Andrici) s-a vrut, cum sublinia Eugen Simion, „doar să dea un semnal: semnalul că intrarea noastră în Europa (a românilor şi a sârbilor)presupune, între altele, respectarea drepturilor minorităţilor de a avea şcoală şi de a se putea ruga în limba lor” (Ibidem).

Urmare acestei vizite a fost elaborat Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului, în 2006, de cercetătorii clujeni Petru Neiescu, Eugen Beltechi şi Nicolae Mocanu, care dovedesc, cu argumente pur ştiinţifice, că românii timoceni vorbesc un grai de sinteză bănăţean şi oltenesc.

Academia Română, ca for ştiinţific, fără nicio coloratură politică, a organizat, la 31 octombrie 1994, o sesiune ştiinţifică, cu tema „Limba română şi varietăţile ei locale, adeverind că „unitatea limbii române vorbită la nordul şi la sudul Dunării este atât de concludentă, încât se poate spune nu numai că aromâna (ca şi megleno-româna) şi daco-româna sunt asemănătoare, şi că sunt chiar identice în trăsăturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (unele excepţii în vocabular, cel mai sensibil la schimbări, în contactele cu alte limbi)”.

Niciun for ştiinţific (Academia, institute de cercetare) de la Belgrad nu s-a pronunţat în privinţa existenţei limbii vlahe. Întrebări fireşti se impun: de unde atâta înverşunare din partea unor politicieni sau „asociaţii”, chiar a unor vorbitori de limbă română din Timoc (atât cel sârbesc, cât şi cel bulgăresc) de a se considera şi declara vlahi şi nu români? Din reacredinţă sau neştiinţă?! De ce unii cosângeni din sudul Dunării se declară românii din România, dar vlah în Serbia şi Bulgaria? De ce Episcopia Ortodoxă Română, condusă de P.S. Daniil Partoşanu, pendinte de Biserica Ortodoxă Română, sau preotul protopop Boian Alexandrovici din Timoc nu sunt recunoscuţi de unii protopopi sau lideri români din Voivodina? De ce, în cele din urmă, românii timoceni nu se declară ca atare în statisticile oficiale? Ce au făcut diplomaţia românească şi cei 35 de europarlamentari români care-şi arată patriotismul la televiziunile din ţară? Unde au fost aceştia când s-a adoptat această rezoluţie? Unde mai încape atâta duplicitate!

Sunt întrebări la care  timpul şi diplomaţia vor da răspunsul cuvenit. Dar trebuie să le amintim minorităţii sârbe din România (şi ei cetăţeni loiali statului în care trăiesc) că ei se bucură de toate drepturile fireşti pentru orice minoritate etnică, exact de aceleaşi drepturi pe care le solicită şi cosângenii noştri din Serbia de Răsărit.

Poate o colaborare între cele două minorităţi din cele două state vecine şi prietene ar putea fi o „poartă a sărutului” peste Dunăre şi peste interesele politicianiste ale unora şi altora.

Tudor  Nedelcea

*La Kosovo Polje (15 iunie 1389) armata coaliției creștine, formată din sârbi, croați, bosnieci, bulgari, albanezi și un contingent român/valah (trimis de Mircea cel Bătrân), condusă de cneazul Lazăr Hrebljanovici, a fost înfrântă de coaliția otomană, condusă de sultanul Murad I și sprijinită de dinastul sârb Constantin Dejanović. În ciuda faptului că Miloș Obilici a reușit să-l ucidă pe sultanul Murad I care vizita câmpul după bătălie, cneazul Lazăr, căzut prizonier, a fost executat împreună cu mulți alți prizonieri, iar Serbia obligată să accepte suzeranitatea otomană.

Sârbii vor deveni aliați de nădejde ai otomanilor, însoțindu-i în luptele contra creștinilor (bătălia de la Rovine, împotriva lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești, unde cad în luptă Constantin Dejanović și Marco Cralievici – fiul regelui Vukașin și nepot al domnitorului român) și a mongolilor (bătălia de la Ankara, unde Stefan Lazarevici, fiul cneazului Lazăr, cu cavaleria grea sârbă a reușit să spargă încercuirea, salvând o parte a armatei otomane, dar nu și pe sultanul Baiazid ce fusese luat prizonier).

**A doua bătălie de la Kosovo Polje (17-20 octombrie 1448) s-a purtat între coaliția creștină, condusă de Iancu de Hunedoara și armata otomană, condusă de sultanul Murad al II-lea. Otomanii s-au bucurat de sprijinul lui Gheorghe Brancovici (Đurađ Branković în sârbă, n.c. 1377-m.24.12.1456, urmașul lui Stefan Lazarevici și despot al Serbiei între 1427 și 1456), care îl atacă pe Gheorghe Castriotul – Skanderbeg, conducătorul albanezilor, împiedicându-l să facă joncțiunea cu Iancu de Hunedoara. Apoi divulgă otomanilor planurile creștinilor și în timpul luptei îl capturează pe Iancu de Hunedoara! Gheorghe Brancovici va rămâne în istorie ca un trădător al cauzei creștinilor și al românilor !!! La mai puțin de trei ani de la moartea lui, Serbia e cucerită de turcii otomani, transformată în pașalâc, iar asupra istoriei sârbilor se lasă o beznă de peste 350 de ani …

Nota bene: Am postat aceste două note istorice pentru cei ce vorbesc de prietenia istorică româno-sârbă … care chiar a existat. Ce n-a existat a fost RECIPROCA !!!