Zilele trecute, pe site-ul Romanian Global News am citit o ştire care m-a pus pe gânduri: Bartolomeu I alături de Rusia împotriva reactivării episcopiilor din Basarabia!
Constantinopol, Turcia / Romanian Global News joi, 12 iunie 2008
Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a trimis Sanctități Sale Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, o scrisoare în care exprima poziția Bisericii Ortodoxe de la Constantinopol față de decizia Patriarhiei Ortodoxe Române de a reactiva cele trei episcopii ale Mitropoliei Basarabiei. Sanctitatea Sa considera că noile episcopii nu pot fi create din motive „naționaliste“, transmite Gardianul, preluat de Romanian Global News.
În scrisoare, Bartolomeu își exprima îngrijorarea, considerând că „de fiecare dată când erau încălcate motivele duhovnicești de creare a unor episcopii sau altor structuri bisericești, apăreau probleme foarte mari“, neținând cont că nu este vorba de înființarea unor noi episcopii, acestea existând cu puțini ani în urmă. Reamintim că Bartolomeu l a fost cel care în diverse ocazii s-a exprimat că parohiile românești din străinătate ar trebui să țină de Constantinopol și nu de București. Același Bartolomeu este cel care sprijină Biserica Ortodoxă Sârbă în demersurile sale de a împiedica pe etnicii români din Timoc de a-și construi biserici care să ținâ de Biserica Ortodoxă Română.
Dar cine este Bartolomeu I?
Aflăm de pe Wikipedia, enciclopedia liberă că Bartolomeu I (în limba greacă Βαρθολομαίος Α) pe numele său laic Demetrios Archontonis s-a născut pe 29 februarie 1940, în insula Imbros, ce aparține Turciei și este din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol.
A studiat teologia în seminarul de pe insula Halki, la Roma şi la München. În anul 1969 a fost hirotonit preot. În anul 1973 a devenit episcop titular de Philadelphia (Asia Mică). A fost şeful de cabinet al lui Dimitrios I, al 269-lea patriarh al Constantinopolelui între 1972-1991. Vorbeşte fluent greaca, turca, latina, germana, engleza şi franceza.
Patriarhia Română a anunţat că Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, va efectua, în perioada 10-14 octombrie 2000, o vizită în ţara noastră, la invitaţia Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române.
Cu aceasta ocazie l-am cunoscut pe Sanctitatea Sa la Palatul Patriarhiei, fostul Palat al Parlamentului, unde fusese invitat de răposatul întru Domnul Preafericitul Patriarh Teoctist. În cadrul vizitei în România era programată o întâlnire cu membrii Academiei Române şi cu alte personalităţi ale vieţii publice, festivitate în cadrul căreia Sanctitatea Sa Bartolomeu I a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Române. Patriarhul Bartolomeu I a avut o întâlnire și cu preşedintele Emil Constantinescu la Palatul Elisabeta, cu care ocazie a avut loc ceremonia conferirii Ordinului National Steaua Romaniei în gradul de Mare Cruce Întii stătătorului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol[1]
Relațiile cu România și BOR în ultimii 15 ani au fost mai mult decât cordiale. Astfel, Sanctitatea Sa a vizitat Mănăstirea Recea și biserica cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", la invitația arhiepiscopului ortodox Andrei de Alba Iulia.[2]
În 2004, an închinat comemorării a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care este un dar și o binecuvântare a lui Dumnezeu, nu numai pentru neamul românesc, ci și pentru întreaga Ortodoxie, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a adresat Sanctității Sale Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului și Patriarh Ecumenic invitația de a face o vizită în Romania în perioada 15 – 21 octombrie 2004.
Potrivit programului, sâmbata, 16 octombrie 2004, în Aula Magna a Universității din București, la conferința organizată de Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian”, Sanctitatea Sa a prezentat prelegerea cu tema „Personalitatea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”, la care au participat membri ai Sfântului Sinod, personalități ale vieții academice, profesori, preoți și studenți din centrul universitar București. În aceeasi zi, Academia Română i-a conferit Sanctității Sale titlul de membru de onoare.[3] La începutul lunii august 2007 a participat la funeraliile Prefericitului Părinte Patriarh Teoctist și a condus slujba de înmormântare, fiind primit în prealabil de Președintele Traian Băsescu.
O lună mai târziu, la 5 septembrie 2007, la Sibiu Bartolomeu binecuvânta România. Astfel, în cadrul întâlnirii cu autoritățile locale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Arhiepiscopului Constantinopolului, a binecuvântat România și a spus că se roagă pentru alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. „Mă mândresc cu faptul că de mulți ani sunt un mare prieten al poporului român, pe care il binecuvântez, așa cum binecuvântez Europa și, prin Europa, întreaga lume. Acum ne rugăm ca lumina divină să cadă asupra Bisericii Ortodoxe Române, care la 12 septembrie își va alege noul patriarh. Transmit întregului popor român binecuvantarea bisericii mame. Aceeași binecuvântare o adresez și Bisericii Ortodoxe Române, ca fiică și soră a Bisericii Ortodoxe din Constantinopol", a spus Arhiepiscopul Constantinopolului.
Și atunci, de ce aceasta noua atitudine a Sanctității Sale? Când a fost sincer?
Sa fie oare aceasta atitudine legată de lupta surda din sânul Bisericii Ortodoxe Române dintre ecumeniști si antiecumeniști?
Are vreo legatura cu toate astea ÎnaltPreasfințitul Mitropolit Bartolomeu? Are vreo legătura cu campatia împotriva a doi Înalți Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române?
Sunt întrebări pe care mi le pun văzând campania împotriva Episcopulului Oradei si a Mitropolitului Banatului.
Dar cine sunt cei doi?
PreaSfințitul Sofronie Drincec are 40 de ani si este din februarie 2007 Episcop al Oradei și Bihorului.
Absolvent al Facultății de 
Medicină din Timișoară promoția 1993 cu media generală a șase ani de studiu = 9,81 și 10 la examenul de licență.
În 1990 participă la înființarea filialei ASCOR – Timișoara, al cărei Președinte devine în 1991.
În octombrie 1993 dă concurs de admitere la Facultatea de Teologie Arad, unde intră cu media 9.50 și pe care o absolvă patru ani mai tarziu în 1997 cu media 9,93 și cu 10 la examenul de licență. În anul 1995 a primit tunderea în monahism, având ca naş de călugărie pe Serafim Joantă, pe atunci arhiepiscop român ortodox de Berlin şi totodată mitropolit român ortodox al Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord. Între 1995 - 1998 a lucrat ca inspector pe probleme de asistenţă socială la Episcopia Aradului. În 1997 a obţinut licenţa în Teologie, la Facultatea de Teologie din Arad. Din 1998 şi până în 1999 a lucrat ca secretar la Cabinetul Patriarhal din Bucureşti. Prin grija patriarhului Teoctist, la 31 ianuarie 1999, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa plenară, l-a ales în funcţia de episcop de Gyula (Jula) al românilor ortodocși din Ungaria. La 13 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa plenară, l-a ales în funcţia de episcop de Oradea. Ceremonia de instalare în funcţie a avut loc pe 25 februarie 2007 în Biserica cu Lună.[4]
Deschiderea spre ecumenism și de găsire a unui limbaj comun cu biserica Greco-Catolică i-a adus dușmănia vechilor prieteni, care au început o campanie împotriva sa, acuzându-l de „erezie”! De această campanie se pare ca nu este străin nici ÎnaltPreaSfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
ÎnaltPreaSfinţitul Nicolae Corneanu, are 85 de ani, s-a născut la Caransebeş, a urmat liceul în Caransebeş, iar între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la Bucureşti, obţinând titlul de doctor în 1949.
Profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebeş, a devenit apoi profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş şi conferenţiar la Institutul Teologic din Sibiu. În 1960 a fost ales episcop al Episcopiei Aradului, iar pe 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului. Înscăunarea a avut loc pe 4 martie 1962. Odată cu reînfiinţarea Episcopiei de Caransebeş în anul 1994, funcţia de episcop de Caransebeş a fost preluată de Emilian Birdaş.
Nicolae Corneanu a fost printre primii ierarhi ortodocşi români care au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist. Verdictul CNSAS dat în 2007 afirmă că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliţiei politice comuniste, oferind între 1950 şi 1988 informaţii despre „duşmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească.[5]
E adevărat că, după mărturisirea din 1990, mitropolitul Nicolae, a devenit un simbol, o legendă şi a intrat în istorie în rândul românilor din Banat şi de peste hotare. Este Preşedintele Asociaţiei Astra Română pentru Banat, Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni Timişoara, al carei Secretar General este o alta legendă a Românilor din Serbia şi Bulgaria, dl. Cristea Sandu Timoc, azi nonagenar.
Domnia Sa, în Dacia Aureliană, Revista românilor din Timoc - în articolul Încotro biserica noastră sfântă , spune:
„Când eram prin lagăre şi temniţe bolşevice, am cunoscut preoţi ortodocşi greco-catolici şi episcopi, mai ales catolici. Dimineaţa şi seara ne făceam rugăciunea într-un colţ al temniţei, ca să nu fim luaţi în seamă. Uneori ne rugam în limba română, alteori în limba latină şi niciodată nu ne-am pus întrebarea că unul e greco-catolic, altul ortodox şi altul catolic, toţi ne simţeam prizoneri ai unei doctrine fanatice comuniste şi toţi credeam că vom muri în închisoare şi unul nu v-a scăpa viu. Deci nu făceam deosebire de religie. Chiar şi evreii, ungurii, sârbii şi alţii veneau îngrupul nostru şi ne simţeam înfrăţiţi. Episcopii catolici ne-au învăţat pe mai mulţi cum să organizăm rugăciunile, dacă vom fi schimbaţi din sală în sală sau din închisoare în închisoare, iar eu unul învăţasem şi ritualul în limba latină. Dacă acest lucru era posibil de organizat în închisorile comuniste, prin care au trecut majoritatea preoţilor şi crema intelectualităţii, sub bolşevici, astăzi în Serbia, Bulgaria sau Grecia nici pe ascuns nu mai poţi să te rogi în limba maternă română, pentru că ai putea fi denunţat politrucilor de la Belgrad, Sofia sau Atena.
Un preot din Timişoara, pe cheltuiala lui a procurat o troiţă şi vrea să o împlânte în pământul Daciei Aureliane, la răscruci de drumuri, să se închine oamenii călători. Însă asta nu e posibil pentru că troiţa este confecţionată din lemn românesc, de meşteri români şi este străină de neamul sârbesc din dreapta Dunării, din Timoc, de aceea încă nu găseşte o posibilitate ca să le ofere românilor timoceni o cruce de care au nevoie în fiecare zi, pentru că se opune sfânta biserică ortodoxă sârbă, în frunte cu episcopul Iustin, patriarhul cel mic de la Belgrad, etc.. După cum se vede ne apropiem de stadiul în care se aflau primii creştini din catacombele Romei.
Puţini ştiu că în Timoc, în Serbia un tânăr preot, Boian Alexandrovici a realizat o performanţă aproape imposibilă pentru alţii, încât fără aprobarea guvernului sârbesc, autorităţilor competente, a zidit o biserica în curtea proprie, din satul Malainiţa, de lângă Negotin, despre care televiziunea şi radio din România au făcut anumite emisiuni. Ei bine, biserica a fost ctitorită pe cheltuiala preotului şi sătenilor, apoi dată în folosinţă şi sfinţită de episcopul din Vârşeţ al bisericii române, Daniil. Pentru această îndrăzneală preotul protopop Boian Alexandrovici a fost condamnat penal cu suspendare iar episcopul Daniil la cererea bisericii ortodoxe sârbe a fost expulzat din Banatul sârbesc, părăsindu-şi enoriaşii din Banat şi Timoc şi stabilindu-se lângă Timişoara, în comuna Deta. Din acest exemplu, cei care sunt dezinformaţi sau neinstruiţi suficient în domeniu pot să vadă prin ce chinuri şi umilinţe trece biserica românească ortodoxă din Banat şi din Timoc în zilele noastre, tocmai în momentul în care „casa arde şi baba se piaptănă”.
De aceea socotim că umilinţa la care este supus mitropolitul Nicolae, al Banatului la mănăstirea Neamţului, nu este o înjosire pentru înaltul prelat ci o înjosire şi umilinţă pentru neamul românesc. Pentru unii este mai importantă o împărtăşanie decât suferinţele a cel puţin 10-12 milioane de români, care fac parte din biserica ortodoxă română şi din nemul românesc, dar n-au voie să folosească limba lor maternă în bisericile construite de ei, întreţinute de ei, însă administrate de preoţii sârbi, etc., care se dau proprietari şi stăpâni ai teritoriului.
Credinţa creştină este ceva unic pentru toţi cei umili, săraci şi modeşti. Ideea creştină nu poate fi de mai multe culori, ea este un câtec, o muzică care ne înalţă ca să putem fi mângâiaţi cu un zâmbet de Dumnezeu.
Am ajuns în momentul în care trebuie spus pe şleau „români treziţi-vă, lăsaţi intrigile, lichelele şi sfânta laşitate românească, care nu ne duce decât la declin, sărăcie şi anarhie, pentru că numai prin biserica creştină unică vom supravieţui!”. Nu uitaţi, de semnalul dat de omul politic francez şi filozof André Malraux (1976) cu privire la încotro merge biserica dezbinată şi credinţa în Dumnezeu: „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”
În timpul acesta, tot Romanian Global News ne semnalează că „Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în colaborare cu Asociaţia pentru cultură a Rumânilor din Serbia „Rumâni Ortodocşi“ din Malainiţa organizează, în 
Biserica Ortodoxă Sf. Mihail și Gavril din Malainiţa, între 17 și 20 iunie o serie de conferinţe pe teme de artă murală religioasă.
Conferinţele vor fi susţinute de asis.univ. Mihai Dumitru de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi vor fi urmate de cursuri practice de pictură bizantină, în cadrul carora se vor picta icoane pe panouri portabile de lemn şi direct pe pereţii bisericii româneşti de la Malainiţa. Proiectul este destinat etnicilor români din zona Negotin şi Bor şi copiilor etnicilor români din Malainiţa, urmărind consolidarea şi afirmarea identităţii religioase a comunităţii româneşti din zona Timocului.”
Christian
[1]Emil Constantinescu l-a pupat pe obraz pe Patriarhul Bartolomeu - 29.10.2000, Bucuresti, RO - Ev.Zilei.ro
Înca o gafă prezidențială Emil Constantinescu l-a pupat pe obraz pe Patriarhul Bartolomeu
Zece minute bune, doi patriarhi, Sanctitatea Sa Bartolomeu I al Constantinopolului si Prea Fericitul Parinte Teoctist l-au asteptat pe presedintele Romaniei sa vina la Palatul Elisabeta. Aici a avut loc ceremonia conferirii Ordinului National Steaua Romaniei in gradul de Mare Cruce Intii statatorului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Emil Constantinescu nu a gasit de cuviinta sa-si motiveze intirzierea, Cancelarul ordinelor si medaliilor de la Cotroceni, consilierul de stat Floricel Marinescu dind citire fara nici o introducere Decretului prezidential. In textul documentului, atribuirea inaltei distinctii patriarhului Bartolomeu este motivata de "contributia sa deosebita la consolidarea ortodoxiei, a dialogului ecumenic si interreligios", dar si pentru promovarea unor actiuni ecologice. In discursul sau, presedintele Romaniei a incercat sa demonstreze cit de crestin este spunind ca in gestul conferirii ordinului exista si "o farima din sufletul meu de credincios". Sanctitatea Sa Bartolomeu I i-a multumit presedintelui Constantinescu pentru conferirea ordinului spunind ca acest gest reprezinta "o recunoastere a rolului pe care credinta si Biserica Ortodoxa Romana il joaca in istoria Romaniei". Sanctitatea Sa i-a inminat, la rindul sau, presedintelui Constantinescu Ordinul Marea Cruce a Sfintului Apostol Andrei. Marea gafa a presedintelui Romaniei si a echipei sale de protocol a fost savirsita la inminarea propriu-zisa a ordinului. Dreptcredinciosul Constantinescu s-a repezit si l-a pupat pe obraji pe Intii statatorul Patriarhiei Ecumenice, il obliga pe fiecare ortodox sa sarute patriarhului numai mina dreapta sau vesmintele de ceremonie. Pe de alta parte, Cordonul Ordinului Steaua Romaniei o data asezat la gitul patriarhului atirna pina la pamint, nimeni neavind inspiratia sa aranjeze lungimea cordonului dupa inaltimea celui decorat. Ieri dimineata, Sanctitatea Sa Bartolomeu I a primit titlul de Doctor Honoris Cauza al Universitatii Bucuresti, a vizitat Academia Romana, iar dupa-amiaza a plantat impreuna cu presedintele Romaniei un pom la Palatul Cotroceni.
[2]"Am raspuns invitației fratelui meu, Andrei, să binecuvântez mănăstirea și să-mi arăt mulțumirea față de toți credincioșii ortodocși din România. Îmi exprim satisfacția că credincioșii din România creează întotdeauna noi comunități monahale, ceea ce demonstrează sufletul pios al poporului român, pe care îl iubim”
[3] Duminica, 17 octombrie, la biserica Sfântul Spiridon Nou, Sanctitatea Sa Bartolomeu și Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurați de ierarhi, preoți și diaconi greci și români, a oficiat Sfânta Liturghie.
In zilele urmatoare, răspunzand invitației Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului - ctitorita de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare - si Universitatii Babes Bolyai, Sanctitatii Sale i s-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa” al acestei prestigioase institutii de cultura. Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic a fost intâmpinat de IPS Arhiepiscop Bartomolomeu al Clujului, de rectorul Universitatii si de către reprezentanții autorităților locale. Totodată, Sanctitatea Sa a participat la punerea pietrei de temelie a Centrului de Studii Patristice de la Mănăstirea Nicula.
Miercuri, 20 octombrie, Sanctitatea Sa a fost intâmpinat la Suceava de IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților și de IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului și a participat la sfințirea bisericii mănăstirii din Dorna Arini (Vatra Dornei).
Joi, 21 octombrie, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I și Prea Fericitul Patriarh Teoctist au fost intâmpinați la Constanța de IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului unde au primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universitatii Ovidius din Constanta.
Programul vizitei Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în România a mai cuprins intâlniri cu Dl. Ion Iliescu, Președintele României, cu Dl. Adrian Năstase, Prim Ministrul Guvernului României, precum și cu ambasadorii Turciei și Greciei la București.
[4] Noul episcop al Oradiei citeşte Mika Waltary, Amin Maluf şi J.R.R. Tolkien, e fascinat de filmele celebrului regizor rus Andrey Tarkovski, merge la teatru şi la concerte de muzică simfonică. “Sunt un călugăr atipic şi voi fi un episcop atipic. Lumea trebuie să se obişnuiască cu asta şi cu faptul că biserica îi va veni tot mai des, ca un reazăm, în întâmpinare”. Vorbeşte deschis, cu o sinceritate copilărească, deloc naivă. “M-am lecuit de orice frică la revoluţie. Student în anul trei la Timişoara,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu