CRISTEA SANDU TIMOC n.8 septembrie 1916 - trecut la cele vesnice azi 7 august 2012... DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

O VIAȚĂ DEDICATĂ ROMÂNILOR TIMOCENI –

Cristea Sandu Timoc (08.09.1916 – 07.08.2012).

Astăzi am aflat o veste care m-a cutremurat.

Domnul Cristea Sandu Timoc, legenda vie a românilor timoceni, care și-a dedicat întreaga viață cauzei românilor de la sud de Dunăre, a trecut la cele veșnice! L-am cunoscut în urmă cu 15 ani, când am început să mă implic în sprijinirea românilor din cele două Timocuri. Cărțile Domniei Sale : „MĂRTURII DE LA ROMÂNII UITAŢI”, Editura Astra Română, 1995, „TRAGEDIA ROMÂNILOR DE PESTE HOTARE”, ediţia a II-a (revăzută), Editura Astra Română – Timişoara, 1996 sau „VLAHII SUNT ROMÂNI” documente inedite, Editura Astra Română – Timişoara, 1997, au fost scrise, după cum îmi mărturisea, „cu gândul că vor putea fi de folos în primul rând politicienilor noştri, mai ales parlamentarilor, dar şi marelui public, care ar vrea să se informeze despre existenţa românilor din afara graniţelor ţării, despre care, la drept vorbind, se ştie prea puţin sau aproape nimic.”

Dar ce roman a fost viaţa acestui luptător!

Copil fiind, a trecut înot Dunărea şi a făcut şcoală românească la Turnu Severin şi la Craiova, visul lui fiind să deschidă şcoală românească în satul său natal, Alexandrovăţ – Zlocutea din Serbia, vis neîmplinit nici până azi! Condamnat pentru vina de a fi mers în România pentru a învăţa să scrie şi să citească româneşte, cu domiciliu forţat, a cules balade şi poezii populare din Timocul sârbesc şi din cel bulgăresc, pe care le-a publicat în 1943 cu sprijinul lui Iuliu Maniu, al dr. Nicolae Lupu şi al profesorului Nicolae Cartojan, care şi a prefaţat lucrarea, sub titlul: POEZII POPULARE DE LA ROMÂNII DIN VALEA TIMOCULUI!

          Poeziile populare au apărut în anul 2007, într-o noua ediţie intitulată, la cererea autorului, „POEZII POPULARE DE LA ROMÂNII DIN TIMOC – NORD-ESTUL SERBIEI  ŞI NORD-VESTUL BULGARIEI”, la Editura Ager, cu un cuvânt înainte la Ediția a II-a scris de profesorul universitar dr. Selian Brezeanu.

          Până în ultimele clipe de viață, dl. Cristea Sandu Timoc a fost un luptător activ în susținerea cauzei românilor timoceni cu speranţa ca autorităţile ţărilor în care trăiesc cei circa un milion de români din cele două Timocuri să le recunoască dreptul la existenţă. De asemenea să înţeleagă faptul că în noua conjunctură europeană, minoritatea română este o punte de legătură între ţara ai căror cetăţeni loiali sunt şi ţara mamă, beneficiind, pe bază de reciprocitate, de aceleaşi drepturi de care se bucură în România minorităţile sârbă şi bulgară. !

          DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCĂ!

  

Profesor Christian Căpinaru

http://www.timocpress.info/index.php/ro/2012-06-05-08-05-27/timoc-press/313-cristea-sandu-timoc-interviu

Serbia continua politica represiva impotriva romanilor din Timoc. Parintele Boian cere ajutor Romaniei si institutiilor europene

http://www.youthvoice.ro/valea-timocului/serbia-continua-politica-represiva-impotriva-romanilor-din-timoc-parintele-boian-cere-ajutor-romaniei-si-institutiilor-europene-/

Noi acte represive s-au intamplat in ultimele zile impotriva unor lideri ai romanilor/vlahilor din Timoc, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Astfel reputatului istoric si etnolog dr. Slavoljub Gatovici care lucrează la biblioteca din Zaicear, ca urmare a unei intervenţii televizate în care a vorbit despre tradiţiile şi obiceiurile zonei în care trăiesc romanii/vlahi din Timoc, i-a fost interzis accesul în bibliotecă de catre directorul bibliotecii, deşi este salariatul bibliotecii. Directorul a executat astfel ordinul primarului extremist din Zaicear, Bosco Nicic, acelasi primar care a incercat sa provoace conflicte interetnice la Spicova, incercand sa darame clopotnita romaneasca de acolo.

Un alt incident grav si care poate avea urmari in planul stabilitatii si intelegerii interetnice din zona s-a intamplat la Negotin unde extremisti care conduc autorităţile locale din Negotin i-au cerut Preotului Boian Alexandrovici, Protopop de “Dacia Ripensis” să dea jos plăcuţa pe care era trecut numele Protopopiatului “Dacia Ripensis” şi care era fixată pe propietatea protopopiatului.

In acest sens Parintele Boian a adresat o scrisoare catre institutiile din Tara Mama pe care Romanian Global News o reproduce in exclusivitate:

TUTUROR INSTITUȚIILOR
ȚĂRI MAME - ROMÂNIEI

ÎNȘTIINȚARE

Episcopia Daciei Felix – Protopopiatul Daciei Ripensis s-a adresat, Institutului pentru conservarea parimoniului cultural din Niș – Serbia, pentru obținerea acordului pentru repararea cladiri din Negotin, (clădirea este monument istoric). Aceasta instituție a trimis decizie nr. 215/2 din 22.3.2011 prin care aprobă ce sa cerut, și în plus precizeză că aprobă și schimbarea destinașiei clădiri, din ”spațiu pentru locuit” în ” spațiu comercial” cu aprobarea autorităților locale din Negotin. Ne am adresat și lor și în data de 19 aprilie 2011 am fost chemat să dau o declarație în legatură cu asta. După câteva zile am primit răspuns în care scrie, că pe baza declarației pe care am dato în 19. aprilie sa hotărât că nu avem voie să schimbăm destinația acestei clădiri iar data DECIZIEI este trecuta 18 aprilie (nr. 350-24/2011-IV/01), o zi înăinte de am dat declarația care este baza hotărâri, ce înseamnă că decizia a fost adusă politic înăinte de ma și întrebat ce vrem să facem. E clar Bisericii Ortodoxe Române este înterzis să existe în Valea Timocului și pe lângă obținerea (pe cale foarte spinoasă) a codului fiscal și numărului de înmatriculare (protopopiatului Daciei Ripensis).

Legea cultelor Republici Serbia Art. 31 spune: ”Bisericile și comunitățile religioase oficiază slujbele religioase și alte activități religioase în biserici, alte clădiri și spații cre sunt în proprietatea lor sau în spații închiriate”, iar Art 32 spune: ”Organul competent al statului este dător să respecte dreptul biserici sau comunități religioase că indepedent să organizeze și să conducă lucrările și să determine destinația, stilul și amenanjarea conform legi și regulelor autonome ale biserici sau comunități religioase”.

Clădirea din Negotin e în proprietatea noastră și după Legea cultelor putem oficia slujbe și alte activități în cladirea noastră, fără a cere schimbarea destinației. Noi am cerut și schimbarea destinației ca să fim ”și măi legali” pentru că suntem permanent acuzați că lucrăm ilegal. Când le am explicat asta la primăria din Negotin nu a măi avut ce să facă și au tăcut.

Astăzi am primit prin poștă, scrisoarea Institutului pentru conservarea parimoniului cultural din Niș, nr. 292/2 din 16.03.2012 ”Comandă pentru îndepărtarea tablei (cu inscripție)”, în care ni se dă termenul de trei zile să dobărâm tabla de pe clădire, pe care scrie cine este proprietarul clădiri ”EPARHIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE A DACIEI FELIX, PROTOPOPIATUL DACIEI RIPENSIS„ în trei limbi: română, sârbă și engleză. În contra, Institutul se va adresa autorităților locale de la care va cere coborârea tablei pe cheltuiala noastră.

Orașul Vârșeț este patrimoniu cultural, și clădirile Episcopiei de acolo sunt la fel case de locuit care sunt în proprietatea Biserici Române, și ele precum și clădirea noastră au puse table cu inscripție, numai ca acolo în Voivodina Biserica Română este legală iar în Timoc ”nu este legală” și pentru aia se cere coborârea tablei pentru că autoritățile statului ar dori măcar să nu vadă inscripția în limba română și dacă văd clădirea. Credem că au trecut măsura răbdări, pot ei să ne dea sau să nu ne dea vreo aprobare, despre asta putem să discutăm și să ne luptăm verbal iar să vină și să ne atace clădirea prin demolarea tablei asta este atacul fizic și ar fi bine să se gâdească ce se poate întâmpla.

Pentru asta România, Țara Mamă a noastră face intervenții la nivel European, și dacă cuiva, din țările europene, nu este clar să vină și să vada ce se întâmplă în Valea Timocului.

Ne adresăm tuturor instituțiilor României și Europei să intervină la autoritățiile statului Sârb să oprească prigoană Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit pentru că Biserica neamului este stâlpul organizări unui neam, măi în plus dacă trăiește în afară granițelor Țării.

Cu mare respect,

Prot. Boian Aleksandrović
vicar administrativ al Timocului

Sursa: Romanian Global News

MISTERIA CARPATICA la CLUBUL TARANULUI ROMÂN

La CLUBUL TARANULUI ROMÂN din București, capitala ROMÂNIEI, formația MISTERIA CARPATICA din Timocul românesc al Serbiei, a prezentat in seara zilei de 16 martie 2012, un REGAL de doua ore si jumatate, cu multe bis-uri și cu o sala electrizata! FELICITARI „MISTERIA CARPATICA”, FELICITARI CHRISTI WAGNER, SANDRA, DRAGOMIR, GORAN si SAȘA !!! Vă reașteptăm oricând cu drag !!!

Foto prin amabilitatea INFOPRUT

În Serbia s-a inventat politic o nouă limbă: „vlaha”

Am primit de la prietenul și omul de cultură Tudor Nedelcea: 

 

În Serbia s-a inventat politic o nouă limbă: „vlaha”

Speram ca, odată cu moartea dictatorului de la Kremlin, stalinismul să intre în desuetitudinea sau la coşul de gunoi al istoriei acolo unde îi este locul. Speram ca politicul să nu se mai implice malefic în problemele ştiinţifice, aşa cum Stalin dirija lingvistica din ţările-satelit ale Moscovei, prin „vestita” sa lucrare Cu privire la marxism în lingvistică, inventând „limba moldovenească”, pe care urmaşii săi au impus-o la Chişinău şi Cernăuţi şi după destrămarea imperiului roşu.

Stafia lui Stalin bântuie încă şi face prozeliţi acolo unde interesele politice primează în faţa adevărului ştiinţific: în Valea Timocului sârbesc. Serbia este ţara vecină cu care românii nu au purtat războaie; sârbii sunt un popor dârz, demn, calităţi dovedite în istorie: la Kossovopolie (Câmpia Mierlei*, 1448**) şi în faţa lui Hitler, dar şi în faţa lui Stalin. În Serbia trăiesc români în două zone distincte, privite diferit, din păcate, de Belgrad: 38.000 locuitori în Voivodina (numit şi Banatul sârbesc), care se bucură de toate drepturile cuvenite unei minorităţi naţionale, şi circa 300.000-400.000 locuitori în Timoc (sau Serbia de răsărit). Miza politică aici este deosebit de agravantă. Provenind din romanitatea balcanică sud-dunăreană, completaţi, în decursul veacurilor, cu români din nordul Dunării (căci, vorba lui Vasile Pârvan, „Dunărea nu a fost niciodată un duşman hain, care să despartă pe fraţi, ci a fost un prieten bun, care i-a unit”), românii timoceni îşi cer drepturile minime: folosirea limbii materne în biserică, şcoală, administraţie, presă. Ei sunt cetăţeni loiali statului sârb, nu vor să strice frontierele, să se unească cu România. „Nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplină”, scria Eminescu în „Timpul” (nr. 100, 5 mai 1883), referindu-se la românii sud-dunăreni. Şi continuă Eminescu comentariul său, parcă scris în zilele noastre: „Dar naţia românească are o singură şiră a spinării şi un singur creier. Ceea ce se întâmplă dincolo ne doare pe noi, orice injurie făcută naţionalităţii noastre dincolo e o injurie asupra sângelui şi numelui nostru. Nu cuceriri urmărim sau am urmărit vreodată, căci nu suntem nebuni, ci oameni în toată firea şi-n toată mintea. Dar voim respect pentru poporul românesc pretutindenea unde se află, şi nu ne este amic acela care se preface a măguli suscebilitatea mare mare şi energică a întregului popor romanic din Răsărit” (Mss. 2264).

A fost doar un singur caz particular, când trei români timoceni (dr. A. Butoarcă şi preoţii Gh. I. Suveică şi Adam Fistea) cer mareşalului I. Antonescu, la 29 aprilie 1941, rezolvarea problemelor românilor din Serbia prin unirea cu România. Cu o corectitudine politică exemplară, mareşalul însărcinează pe unii specialişti (Victor Papacostea, Vasile Stoica) să elaboreze un amplu studiu ştiinţific pe marginea acestei cereri, şi urmare acestui studiu, nu acceptă alipirea acestor teritorii, ci solicită înfiinţarea unui episcopat ortodox român pentru românii din Peninsula Balcanică şi respectarea drepturilor minime conaţionalilor noştri (apud Diana Nedelcea Cotescu, Biserica românească din Serbia, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 2006).

Se ştie că în perioada postbelică, ţările bolşevizate erau conduse de Moscova, prin consilieri, în toate domeniile de activitate. În privinţa minorităţilor naţionale se acordau drepturi preferenţiale, cum a fost cazul minorităţii maghiare din România. O teză era obligatorie: problema sârbilor, germanilor, turcilor etc. din România se rezolva numai la Bucureşti; cea a românilor din ţările vecine se soluţionau de către guvernele respective. Diaspora românească sau problematica românilor din jurul României nu era oficial în vizorul guvernanţilor de la Bucureşti. S-a solicitat, totuşi, în convorbirile româno-sovietice, denunţarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi revenirea Basarabiei, Bucovinei şi a Ţinutului Herţa la ţara-mamă, dar cei care  conducea lagărul socialist – URSS – nici n-au vrut să audă (vezi Gh. Buzatu, N. Ceauşescu. Biografii paralele. Stenograme şi cuvântări secrete. Dosare inedite. „Procesul” şi execuţia, Iaşi, Tipo Moldova, 2011). Doar Ungaria îşi sprijinea diaspora şi chiar stimula unele acţiuni iredentiste.

Fosta Jugoslavia nu făcea parte, oficial, din rândul celor 12 state socialiste, comunitatea românească de aici bucurându-se de unele facilităţi acordate de constituţia ţării (vizite şi munca în străinătate, de pildă).

După căderea firească a regimurilor comuniste în 1989 şi mai ales după reglementările juridice ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi a Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, problematica minorităţilor naţionale a intrat în preocupările guvernelor din ţara-matrice, cu o condiţie subtilă: minoritatea respectivă să se regăsească, etnic şi terminologic, într-o ţară din configuraţia actuală a lumii, membră ONU. Există azi o ţară numită Valahia, Vlahia?!

Prin întreruperea relaţiilor dintre românii de pe ambele maluri ale Dunării, începând cu 1941, mai accentuat în perioada postbelică, cei din sud au fost supuşi unui amplu şi perfid proces de asimilare, deruntându-i spre a nu-şi cunoaşte bine identitatea etnică şi culturală, obârşiile şi tradiţiile comune. Li s-a inoculat ideea că ei sunt vlahi, valahi, vlaşi, de origine necunoscută sau slavă, în niciun caz români. Ei au rămas la stadiul cunoştinţelor medievale, când „vlah”, „valahi” era termenul folosit de călătorii străini pentru românii din ţările româneşti sau cei sud-dunăreni. Domnitorii români din epoca medievală nu şi-au pus în titulatură „domn al Valahiei”, ci „domn al Ţării Româneşti”. La Iaşi, apare, în 1643, Carte românească (şi nu moldovenească!!) de învăţătură, adresată  întregii seminţii româneşti. Râmnicul vâlcean devine, între 1726-1761, un puternic centru editorial şi tipografie de tipărire de carte ortodoxă şi pentru sârbi, fapt recunoscut de istoricii din ţara vecină.

Termenul vlah este de origine celtică şi a fost utilizat de popoarele europene neromanice (germani, slavi, turci, greci, maghiari, albanezi), în scrierile medievale şi se referea la romanitatea balcanică, fiind echivalentul lui „roman (romanizat) şi romanic (adesea specializat pentru francez, italian, dalmat sau român” (Marius Sala, Începutul a fost făcut, în „Academica”, XV, nr. 43, oct. 2005, p. 31.) Sensul său etnic a evoluat în decursul istoriei şi în anumite regiuni  geografice spre sensuri sociale (păstor nomad sau şerb), religioase (ortodox). Lingviştii anteriori secolului XX foloseau sensul numelui vlah ca echivalent pentru român sau în sens restrâns pentru locuitorii sud-dunăreni de la munte (Apud Diana Cotescu-Nedelcea, op. cit., p. 237-238). Flavio Biondo scria, la 1453, că „valahii arată originea lor prin limba cu care se mândresc ca de o podoabă şi pe care o proclamă română”. Iată şi alte afirmaţii ale unor cărturari medievali străini: „Românii se trag din romani [...]. Sub valuri de barbari, ei totuşi mai exală limba română şi ca să nu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu atâta îndârzire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieţii, cât a limbii” (A. Bonfini, 1434-1503). „Ei îşi zic în limba lor români [...] şi când vreunul întreabă dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta: «ştii româneşte»” (Fr. della Valle, ? – 1545). „Acest popor al valahilor se numeşte român” (Al. Guagnini, 1535-1614).

În Valea Timocului, politica înlocuieşte adevărul ştiinţific, în suferinţă fiind românii din zonă; problema a fost internaţionalizată în zilele noastre. Iată un scurt istoric al problematicii:

La iniţiativa parlamentarului basarabean Vlad Cubreacov, europarlamentarul german Jurgen Herrmann a elaborat, în urma unei anchete, un raport înaintat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), care a emis Rezoluţia 1632/2008 cu privire la drepturile minorităţii române din Timocul sârbesc, demonstrând că românii şi vlahii sunt aceeaşi, spre deosebire de delegaţia Serbiei, sprijinită de Grecia, Cipru şi Rusia, care considerau că există două minorităţi. Rezoluţia 1632/2008 constată că minorităţile naţionale din estul Serbiei sunt defavorizate faţă de cele din Voivodina şi „roagă insistent autorităţile sârbe să coopereze deopotrivă cu B.O. Sârbă şi B.O. Română pentru găsirea unei soluţii practice de natură să facă efectivă libertatea religiei şi în partea de răsărit a ţării, aşa cum este deja în cazul Voivodinei”. Totodată, „conştientă de faptul că cooperarea dintre statul de reşedinţă şi statul înrudit, prin intermediul acordurilor bilaterale, prezintă un interes real în scopul garantării stabilităţii în Europa, Adunarea cheamă autorităţile sârbe să-şi intensifice relaţiile de bună vecinătate cu statele înrudite (România...)” Prin urmare, Adunarea invită autorităţile competente din Serbia „să continue să dezvolte şcolile bilingve şi şcolile în limba maternă; să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor (în special privind folosirea limbilor minoritare în administraţie, învăţământul în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând integral în aplicare, şi pe întreg teritoriul, legislaţia în vigoare în acest domeniu; să ia măsurile necesare pentru a le înlesni valahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (pe văile Timocului, Moravei şi Dunării) accesul la învăţământ, la presă şi la administarţie publică în limba lor maternă şi să le ofere acestora mijloacele de a-şi ţine servicii religioase în această limbă; să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanelor din estul Serbiei să recepţioneze emisiunile în limba română difuzate în Voivodina.” Sintagma iniţială „minoritatea română/vlahă”, propusă de Jurrgen, a fost modificată special spre a crea confuzie „minoritatea română şi vlahă”, şi a fost admisă ultima formulă cu sprijinul europarlamentarului român Cornelia Cazacu (care a votat amendamentul Serbiei!?) şi a absenţei de la vot a lui Cezar Preda, Ilie Ilaşcu, Relu Fenechiu şi M. Tudose.

La 29 aprilie 2010, europarlamentarii români şi basarabeni (Titus Corlăţean, Cristian David, G. Frunda, Valeriu Ghileţchi, Ana Guţu, Adrian Năstase, Cezar Preda, M. Tudose) au introdus un amendament prin care solicitau APCE ca Serbia să respecte drepturile minorităţii române.

În luna decembrie 2011, două asociaţii care se declară reprezentantele vlahilor, Consiliul Naţional al Minorităţii Vlahe (care primeşte oficial de la Belgrad 90.000 euro anual pentru astfel de activităţi) şi Asociaţia „Gergina” anulează hotărârea vechii conduceri a Consiliului Naţional al Rumânilor şi declară încheiat procesul de standardizare al alfabetului vlah cu 35 de semne grafice, testat pe internet şi votat prin ridicări de mână.

La 25 ianuarie 2012, APCE a votat un amendament la Rezoluţia 1632/2008, prin care consfinţeşte limba vlahă în şcolile şi mass-media din Timoc. Noua Rezoluţie 12813/25.I.2012 este un pas înapoi faţă de cea anterioară. Cum este posibil ca în decurs de numai patru ani „vlahi/români” să devină „vlahi şi români” şi ei să nu existe (conform recesământului din 2002) decât în număr de 2778 etnici români, care nu depăşesc 15% din totalul populaţiei? Rezultatul recesământului din octombrie 2011 nu este încă dat publicităţii. Din motive strategice? Un singur punct din Rezoluţie este conform cu realitatea etnică şi istorică: îndemnul către autorităţile din Serbia de a găsi „soluţii practice pentru ca libertatea serviciului religios să devină o realitate în Serbia de Răsărit, aşa cum se întâmplă deja în Voivodina”. Şi mai este un crud adevăr: existenţa a „trei grupări ale vlahilor din Serbia de Răsărit”. Iată unde duce lipsa de unitate a românilor. Există o explicaţie: toţi românii, declaraţi ca atare şi care s-au înscris pe liste româneşti la alegerile din toamna anului trecut, au fost ameninţaţi şi anchetaţi, unii localnici din Petrovaţ şi Pojarevaţ au fost chiar reţinuţi sub stare de arest. Şi încă o precizare: Belgradul alocă pentru cei 300.000 români (care sunt autohtoni, provenind din aria etnogenezei româneşti) suma de 60.000 euro, pe când Bucureştiul repartizează, pentru cei 22.000 etnici sârbi din România, suma de 700.000 euro, aceştia neavând motiv de creare de instituţii private de învăţământ sau cultură.

Pentru aflarea adevărului la faţa locului, o delegaţie a Academiei Române (care are bune relaţii ştiinţifice cu Academia Sârbă), formată din preşedintele ei, acad. Eugen Simion, acad. Marius Sala, acad. Mihai Cimpoi, Răzvan Voncu, au întreprins, la 5 septembrie 2005, o vizită de documentare, în Valea Timocului, la invitaţia Forumului pentru Cultura Românilor din Bor. Despre românii timoceni, Eugen Simion a scris cu acest prilej: „sunt creştini ortodocşi, vorbesc o limbă română veche, cu multe sârbisme (proces firesc), îşi păstrează tradiţiile (la nuntă, înmormântare, botez), cântecele (unele splendide)”, iar doleanţele lor „mi s-au părut rezonabile. Sunt cetăţeni fideli ai statului sârb. Vor doar limba română, acces la mijloacele de comunicare. („Academica”, XV, nr. 43, oct. 2005, p. 30). Vizita reprezentanţilor Academiei Române (la care s-au alăturat scriitorii sârbi Adam Puslojici, Srba Ignatovici, Radomir Andrici) s-a vrut, cum sublinia Eugen Simion, „doar să dea un semnal: semnalul că intrarea noastră în Europa (a românilor şi a sârbilor)presupune, între altele, respectarea drepturilor minorităţilor de a avea şcoală şi de a se putea ruga în limba lor” (Ibidem).

Urmare acestei vizite a fost elaborat Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului, în 2006, de cercetătorii clujeni Petru Neiescu, Eugen Beltechi şi Nicolae Mocanu, care dovedesc, cu argumente pur ştiinţifice, că românii timoceni vorbesc un grai de sinteză bănăţean şi oltenesc.

Academia Română, ca for ştiinţific, fără nicio coloratură politică, a organizat, la 31 octombrie 1994, o sesiune ştiinţifică, cu tema „Limba română şi varietăţile ei locale, adeverind că „unitatea limbii române vorbită la nordul şi la sudul Dunării este atât de concludentă, încât se poate spune nu numai că aromâna (ca şi megleno-româna) şi daco-româna sunt asemănătoare, şi că sunt chiar identice în trăsăturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (unele excepţii în vocabular, cel mai sensibil la schimbări, în contactele cu alte limbi)”.

Niciun for ştiinţific (Academia, institute de cercetare) de la Belgrad nu s-a pronunţat în privinţa existenţei limbii vlahe. Întrebări fireşti se impun: de unde atâta înverşunare din partea unor politicieni sau „asociaţii”, chiar a unor vorbitori de limbă română din Timoc (atât cel sârbesc, cât şi cel bulgăresc) de a se considera şi declara vlahi şi nu români? Din reacredinţă sau neştiinţă?! De ce unii cosângeni din sudul Dunării se declară românii din România, dar vlah în Serbia şi Bulgaria? De ce Episcopia Ortodoxă Română, condusă de P.S. Daniil Partoşanu, pendinte de Biserica Ortodoxă Română, sau preotul protopop Boian Alexandrovici din Timoc nu sunt recunoscuţi de unii protopopi sau lideri români din Voivodina? De ce, în cele din urmă, românii timoceni nu se declară ca atare în statisticile oficiale? Ce au făcut diplomaţia românească şi cei 35 de europarlamentari români care-şi arată patriotismul la televiziunile din ţară? Unde au fost aceştia când s-a adoptat această rezoluţie? Unde mai încape atâta duplicitate!

Sunt întrebări la care  timpul şi diplomaţia vor da răspunsul cuvenit. Dar trebuie să le amintim minorităţii sârbe din România (şi ei cetăţeni loiali statului în care trăiesc) că ei se bucură de toate drepturile fireşti pentru orice minoritate etnică, exact de aceleaşi drepturi pe care le solicită şi cosângenii noştri din Serbia de Răsărit.

Poate o colaborare între cele două minorităţi din cele două state vecine şi prietene ar putea fi o „poartă a sărutului” peste Dunăre şi peste interesele politicianiste ale unora şi altora.

Tudor  Nedelcea

*La Kosovo Polje (15 iunie 1389) armata coaliției creștine, formată din sârbi, croați, bosnieci, bulgari, albanezi și un contingent român/valah (trimis de Mircea cel Bătrân), condusă de cneazul Lazăr Hrebljanovici, a fost înfrântă de coaliția otomană, condusă de sultanul Murad I și sprijinită de dinastul sârb Constantin Dejanović. În ciuda faptului că Miloș Obilici a reușit să-l ucidă pe sultanul Murad I care vizita câmpul după bătălie, cneazul Lazăr, căzut prizonier, a fost executat împreună cu mulți alți prizonieri, iar Serbia obligată să accepte suzeranitatea otomană.

Sârbii vor deveni aliați de nădejde ai otomanilor, însoțindu-i în luptele contra creștinilor (bătălia de la Rovine, împotriva lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești, unde cad în luptă Constantin Dejanović și Marco Cralievici – fiul regelui Vukașin și nepot al domnitorului român) și a mongolilor (bătălia de la Ankara, unde Stefan Lazarevici, fiul cneazului Lazăr, cu cavaleria grea sârbă a reușit să spargă încercuirea, salvând o parte a armatei otomane, dar nu și pe sultanul Baiazid ce fusese luat prizonier).

**A doua bătălie de la Kosovo Polje (17-20 octombrie 1448) s-a purtat între coaliția creștină, condusă de Iancu de Hunedoara și armata otomană, condusă de sultanul Murad al II-lea. Otomanii s-au bucurat de sprijinul lui Gheorghe Brancovici (Đurađ Branković în sârbă, n.c. 1377-m.24.12.1456, urmașul lui Stefan Lazarevici și despot al Serbiei între 1427 și 1456), care îl atacă pe Gheorghe Castriotul – Skanderbeg, conducătorul albanezilor, împiedicându-l să facă joncțiunea cu Iancu de Hunedoara. Apoi divulgă otomanilor planurile creștinilor și în timpul luptei îl capturează pe Iancu de Hunedoara! Gheorghe Brancovici va rămâne în istorie ca un trădător al cauzei creștinilor și al românilor !!! La mai puțin de trei ani de la moartea lui, Serbia e cucerită de turcii otomani, transformată în pașalâc, iar asupra istoriei sârbilor se lasă o beznă de peste 350 de ani …

Nota bene: Am postat aceste două note istorice pentru cei ce vorbesc de prietenia istorică româno-sârbă … care chiar a existat. Ce n-a existat a fost RECIPROCA !!!

Concert Extraordinar „MISTERIA CARPATICA” la Bucuresti

Din Valea Timocului, formația Misteria Carpatica ne aduce sunetul autentic al unui melos, în același timp, arhaic si modern, definit de armoniile subtile ale etnojazului contemporan.
Cântecele comunității românești din Marginea (Kraina, pe ...sârbește) sunt, în mod firesc, o prelungire a muzicilor de la nord de Dunăre, din Câmpia Română, parfumate cu toate "aromele" și "mirodeniile" spațiului balcanic. Ecourile muzicii sârbești sau bulgărești accentuează impresia de continuitate a fondului autohton, de la Tribalia tracilor și dacilor, până la acordurile familiare astăzi pe ambele maluri ale fluviului.
Pentru primul lor concert din București, CHRISTIAN RUȚANU WAGNER, liderul formației (fluiere, trompetă, nai, saxofon, cimpoi, etc.) SANDRA (voce), DRĂGOMIR și SAȘA (chitară), împreună cu GORAN (toabe) au pregătit un "meniu de degustare", definitoriu pentru repertoriul formației.
(Mihai Nicolae)

Debutul in Romania a avut loc pe 2 august 2011 la a XIV-a editie a TABEREI FOLK - CALAFAT. http://www.vplay.ro/watch/qmesi2dv/

Cine sunt “vlahii” din Serbia. Urechismul jurnaliştilor şi blogerilor din România

Am auzit o mulţime de prostii despre românii din Valea Timocului de când a început povestea cu “România blochează intrarea Serbiei în UE”. 

 Oameni care habar nu au despre ce este vorba spun tot felul de chestii aiurea. La TVR Info ştirea era despre “vlahii din Serbia”. Oameni buni, nu există vlahi! “Vlahii” sunt o invenţie a sârbilor! Un bloger citit şi influent ca Arhi îl citează pe Radisa Dragojevic, preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care spune că el e vlah şi că nu vrea să aibă de-a face cu românii şi România (via România Liberă, care – nu-i aşa? – este o sursă quality de informare). Nici Arhi şi nici deşteptul de la România Liberă (şi din toate celelalte ziare şi siteuri care vorbesc despre asta) habar nu au că până în 2011 Consiliul Naţional al Vlahilor s-a numit CONSILIUL NAŢIONAL AL RUMÂNILOR. Să vă spun cum s-a făcut această schimbare. În mai 2010 au avut alegeri pentru consiliile naţionale ale minorităţilor din Serbia. Am fost observator la aceste alegeri, în satele Jagubiţa, Lazniţa şi Senje (sate locuite majoritar de români). Consiliile naţionale sunt organisme alese de populaţie şi finanţate de statul sârb pentru protecţia minorităţilor naţionale. Repet, în mai 2010 românii din Valea Timocului erau reprezentaţi de Consiliul Naţional al Rumânilor cu sediul în oraşul Bor. Partidele sârbeşti s-au implicat masiv în campania din 2010. Adică şi-au mobilizat resursele din Valea Timocului şi şi-au atras de partea lor mulţi din liderii comunităţii. Schimbul a fost simplu: locuri în consiliile locale, bani pentru primării etc – doar ca să nu mai fie vorba de români, ci de vlahi. În satele unde am fost observator am putut urmări ce s-a întâmplat de la început până la sfârşit doar la alegerile din Jagubiţa şi Lazniţa. Pe la orele 12:00 am dat o fugă până în Senje. La Jagubiţa şi Lazniţa până la acea oră votaseră câte 20-30 de persoane. Ei bine, la Senje membrii comisiei electorale m-au întâmpinat cu zâmbete de la o ureche la alta şi cu o urnă plină. Plină cu vârf. Mi-au explicat binevoitori că la ei în sat votul s-a încheiat, toţi locuitorii au votat deja. Am mai stat o oră, nici un votant nu a apărut. De teamă să nu găsesc urnele pline şi în Lazniţa şi Jagubiţa m-am întors la secţiile de votare de acolo. La numărătoarea de seară treaba a ieşit foarte bine: în Lazniţa şi Jagubiţa voturile erau împărţite între pro-români şi pro-vlahi. În Senje pro-vlahii au câştigat cu 98%. Toate aceste chestiuni au intrat în rapoartele de observare a alegerilor, ca de obicei nu s-a întâmplat nimic. Nu pot vorbi despre satele în care nu am fost, însă din ce am auzit situaţia a fost identică: acolo unde au existat observatori independenţi voturile s-au împărţit şi pro-românii au fost majoritari, în rest au câştigat pro-vlahii sprijiniţi de sârbi. Din păcate au fost foarte puţini observatori şi noul Consiliu Naţional al Românilor din Valea Timocului are 4 membri pro-români şi 19 pro-vlahi (au fost 6 pro-români, doar că 2 au dezertat). Şi uite-aşa în 2011 Consiliul Naţional al Românilor a devenit Consiliul Naţional al Vlahilor. Dup-aia a început delirul cu alfabetul vlah şi standardizarea limbii vlahe. Şi acum avem şi preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care îşi dă cu părerea despre diverse, preşedintele sârb Boris Tadici ne explică doct că vlahii nu sunt români, iar ziariştii din România ne vorbesc cu seninătate despre vlahii din Serbia. În Valea Timocului există destui care se consideră vlahi. După 70 de ani de propagandă sârbească ar fi chiar o minune să nu existe. Însă există şi destui care se consideră români. Iar cei care vorbesc despre “vlahii” din Serbia ar face bine să se documenteze mai bine înainte să deschidă gura. 

 George DAMIAN

PSD SI PNL AU POLITIZAT SI PROBLEMA ROMÂNILOR DIN SERBIA

Un amendament depus de europarlamentarii democrat-liberali privind drepturile minorităţii române din Serbia a fost respins cu voturile PSD şi PNL.

Europarlamentarul PDL Cristian Preda i-a acuzat pe colegii săi români de la grupurile socialist şi liberal că au blocat un amendament depus la raportul referitor la Serbia dezbătut în Parlamentul European (PE).

Preda a scris pe blogul său că, pe 1 martie, Comisia de Afaceri Externe a PE a votat raportul referitor la Serbia.

"Din păcate, comisia a respins un amendament pe care l-am depus împreună cu colegii Elena Băsescu, Monica Macovei, Traian Ungureanu", scrie europarlamentarul PDL.

Cristian Preda a explicat că amendamentul încuraja autorităţile sârbe "să introducă educaţia în limba română în şcolile din nord-estul Serbiei, să asigure accesul la mijloace de comunicare în limba română pentru românii/ vlahii din nord-estul Serbiei, să introducă limba română în viaţa publică în oraşele şi satele în care aceştia reprezintă peste 15% din populaţie, precum şi să acorde Bisericii Ortodoxe Române statutul de «biserică tradiţională» şi să extindă jurisdicţia religioasă a acesteia pe întregul teritoriu al Serbiei".

Cristian Preda a precizat că grupul PPE a sprijinit amendamentul, dar acesta a fost respins pentru că "au votat împotrivă liberalii şi socialiştii, inclusiv cei din România".

Autor: Florin Ciornei

Altfel spus ... Europarlamentarii PNL si PSD au demonstrat, inca odata ca, „înainte de a fi ROMÂNI, sunt LIBERALI SI SOCIALISTI” ... si ca li se cam ... brehăne de ROMÂNII DIN AFARA FRONTIERELOR !!!!

Drepturile românilor din Timoc. Ce prevede PROTOCOLUL semnat de Serbia

Protocolul semnat, la 1 martie 2012, de Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la UE, conţine angajamente concrete în vederea protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care variază de la reprezentarea parlamentară a minorităţilor, la autorizaţiile de construire a unor biserici sau asigurare a dreptului la educaţie în limba maternă, se arată într-un comunicat al MAE.

Trebuie menţionat ca Protocolul precizează expres asumarea de către Serbia a conexiunii dintre aderarea la UE a acestui stat şi criteriile politice de aderare de la Copenhaga, care includ şi protecţia minorităţilor naţionale. Astfel se prevede că Republica Serbia, în procesul de aderare la UE, se angajează să respecte şi să aplice criteriile politice de la Copenhaga, inclusiv în ce priveşte protecţia minorităţilor aparţinând minorităţilor naţionale, în conformitate cu instrumentele internaţionale regionale şi bilaterale relevante pe care le-a ratificat.

Foarte important, părţile au fost de acord să includă recomandări destinate ameliorării situaţiei minorităţii române de pe tot teritoriul Serbiei, inclusiv recomandări direcţionate, în mod clar, pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor aparţinând minorităţii române din Timoc (Serbia de Est), cum ar fi necesitatea asigurării posibilităţii de utilizare a limbii române în mod curent în Timoc sau îndreptarea deficienţelor înregistrate în ceea ce priveşte accesul la mijloacele de informare mass-media în limba română în Timoc (Serbia de Est), angajarea în administraţie, problematica proprietăţilor comunităţii române.

Serviciu religios în limba română și auto-identificare liberă

O prevedere importantă a Protocolului Comisiei se referă la recomandarea către partea sârbă de a lua măsuri pentru a asigura accesul persoanelor aparţinând minorităţii române din Serbia de Est (Timoc) la serviciul religios în limba maternă. Acest drept este menţionat în Protocol prin raportare directă şi explicită la standardele europene privind drepturile omului, care prevalează asupra cadrului legislativ intern.

La fel de important, Protocolul conţine referiri exprese la interzicerea demersurilor de afectare a identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, subliniind importanţa auto-identificării libere, fără nicio interferenţă, şi precizând în mod expres că autorităţile sârbe au obligaţia de a aplica recomandările formulate de Comisia Mixtă, precum şi prevederile Acordului din 2002, asupra întregului teritoriu al Republicii Serbia, aşadar inclusiv în Timoc.

Este o prevedere importantă în contextul tendinţelor de diferenţiere artificială, în cadrul minorităţii române din Serbia, între români şi „vlahi”.

Protocolul are efecte benefice şi în ceea ce priveşte minoritatea sârbă din România. Părţile au agreat, de exemplu, prevederi concrete referitoare la asigurarea dreptului la educaţie în limba maternă chiar şi în condiţiile scăderii numărului persoanelor care aparţin minorităţii sârbe.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/drepturile-romanilor-din-timoc-ce-prevede-protocolul-semnat-de-serbia-969425.html#ixzz1o2nsdrfB
EVZ.ro

Traian Băsescu, despre Serbia: "Prietenii sârbi au uitat de semnarea Protocolului. Le-am reamintit"

Președintele Traian Băsescu și Boris Tadici, la Belgrad, în noiembrie 2011Sursa: AGERPRES



Președintele Traian Băsescu a explicat atitudinea României privind condiționarea susținerii integrării Serbiei în UE de semnarea Protocolului privind drepturile minorității românești.

"Din păcate - sunt convins că nu intenţionat, ci absolut copleşiţi de alte probleme legate de guvernare în Serbia şi de problema Kosovo - prietenii sârbi au uitat să vină să finalizăm acordul legat de problema minorităţilor şi noi n-am făcut nimic altceva decât să le amintim. Sigur, fără a le întârzia nici măcar o clipă acordarea statutului de candidat care oricum se producea în consiliul de azi", a comentat, ironic, preşedintele Traian Băsescu.

"Le-am amintit. Au avut bunăvoinţa să rezolvăm problema", a adăugat el.

Preşedintele Traian Băsescu a făcut aceste declarații, azi, la Bruxelles la finalul reuniunii Consiliului European care a dat undă verde aderării Serbiei la UE.

"Românii din Valea Timocului nu sunt recunoscuţi ca fiind minoritate. Ne-am aplecat mai mult asupra problemei din Valea Timocului. A fost redactat un protocol care în proporţie de 90% era negociat, discutat, între partea română şi partea sârbă înainte de micul eveniment care a avut loc", a spus preşedintele.

Florin Ciornei
EVZ.ro

PARINTELE BOIAN ALEXANDROVICI SI DL. ZAVISA JURJ AGRESATI DE VAMESII SARBI PENTRU VIZITA LA OFICIALITATILE ECLEZIASTICE SI DE STAT ROMÂNE

Primim de la prietenul FLORIAN COPCEA:

Negotin, 2 mar - Trimisul special al AGERPRES, Florian Copcea, transmite: Preotul martir Boian Alexandrovici, vicar al Episcopiei Ortodoxe Române ''Dacia Felix'' şi protopop al Protopopiatului 'Dacia Ripensis' din Serbia de nord-est a declarat că a fost victima agresiunii unui poliţist de frontieră şi a unui vameş ai Punctului sârb de trecerea frontierei ''Gerdap II'', în noaptea de joi spre vineri.

Potrivit acestuia, incidentul s-a petrecut când se înapoia în ţară după o vizită efectuată, alături de preşedintele Asociaţiei pentru cultură a românilor-vlahilor Ariadnae Filum, Zavişa Jurj, la Senatul României, Patriarhia Română, la Departamentul Românilor de Pretutindeni şi la mai multe televiziuni, unde a solicitat sprijin pentru respectarea drepturilor minorităţii române din ţinuturile istorice Timoc, Morava, Homolie şi sudul Dunării.

''Cum am intrat pe pista de intrare în Republica Serbia, atât poliţistul, cât şi vameşul de serviciu au început să ne reproşeze, pe un ton ridicat şi arogant, că nu suntem fideli ţării în care trăim şi că denigrăm oficialităţile statului'', a declarat, vineri, pentru AGERPRES pr. Boian Alexandrovici.

El a afirmat că li s-a cerut „răspicat” să-şi declare apartenenţa - români sau sârbi, ei au „reacţionat cu vehemență” precizând că sunt „români, cetăţeni ai Republicii Serbia”.

„Poliţistul şi vameşul ne-au certat: 'cum puteţi să fiţi români când deţineţi paşapoarte cu stema Serbiei?', iar când şi-au dat seama cine suntem s-au înfuriat şi mai tare”, a precizat Alexandrovici.

În context, el a mai arătat că cei doi lucrători sârbi de frontieră au intenţionat să confişte cărţile dăruite de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel pentru preoţi din Timoc.

„Când le-am cerut să-şi decline identitatea, au refuzat adresându-mi întrebarea: <cine eşti tu să mă legitimez ţie?>", a spus părintele Boian.

În opinia lui Boian Alexandrovici, semnarea, la Bruxelles, a protocolului româno-sârb cu privire la drepturile minorităţilor în conformitate cu standardele europene şi obţinerea de către Republica Serbia a statutului de candidat la aderarea în Uniunea Europeană nu vor fi în măsură să contribuie la îmbunătăţirea vieţii celor 300.000 de români din regiunile Timoc, Morava, Homolie şi sudul Dunării, dacă „autorităţile statului sârb nu vor renunţa, la toate nivelurile, la hărţuirea şi agresarea acestora”.

AGERPRES

Redactori: /cop/mab | ID: 2538521 | Data: 2012-03-02 09:56:40 | Slug: Serbia-Negotin-români

Istoria nu începe cu aderarea Serbiei la UE!

Timoc Press 1.3.2012. Politica
Nigotin-Timoc, Serbia/rfi.ro/joi, 1 martie 2012/ - Cum se vede din Valea Timocului iniţiativa Bucureştiului? Răspunde Duşan Pârvulovici, preşedintele Comitetului Drepturilor Omului din Valea Timocului, în dialog cu Ella Moroiu.

Gestul României de a condiţiona aderarea Serbiei la Uniunea Europeană la întâlnirea de marţi a miniştrilor Afacerilor Europene a luat prin surprindere întreaga audienţă. Românii din Serbia salută însă iniţiativa Bucureştiului care a solicitat practic Belgradului garanţii privind respectarea drepturilor minorităţii române. La RFI, Duşan Pârvulovici, preşedintele Comitetului Drepturilor Omului din Valea Timocului, mulţumeşte autorităţilor române pentru intervenţia ce vine în sprijinul comunităţii. El acuză totodată autorităţile de la Belgrad că infiltrează oamenii puterii în fruntea organizaţiilor minorităţilor din Serbia.

Încă din 2008, în repetate rânduri, România a cerut ca minorităţile vlahe sau române din Valea Timocului (estul Serbiei), să beneficieze de educaţie în limba maternă şi de lăcaşe de cult. La Reuniunea de marţi a miniştrilor, România, reprezentată de Cristian Diaconescu, a condiţionat acordul de candidatură a Serbiei la Uniunea Europeană de garanţii suplimentare legate de aceste probleme ale comunităţii româneşti.

Duşan Pârvulovici: „Pot să mulţumesc autorităţilor de la Bucureşti pentru intervenţia în sprijinul românilor aşa-numiţi vlahi din Serbia. (Eu gândesc că este un popor, din păcate un popor cu două minorităţi.) Nu este corectă afirmaţia dlui Tadic (Boris Tadic, preşedintele sârb – n.red.), care vorbea despre un «ultimatum de la Bucureşti» şi spunea că «există nişte vlahi care nu se simt români».

Eu aş putea să spun că istoria nu începe cu candidatura Serbiei la Uniunea Europeană. Istoria începe mult mai demult, iar dl Tadic ar trebui să dea nişte răspunsuri. De ce s-a asimilat [populaţia de] români în 1833, când au schimbat şi numele, şi prenumele?… De ce Serbia nu respectă legea şi Constituţia?

Eu cred că intervenţia de la Bucureşti se face pentru ca Serbia să respecte legea. Ea spune că fiecare minoritate trebuie să aibă limba maternă, să aibă informaţii, media, şcoli, educaţie în limba maternă, să îşi păstreze obiceiuri şi tradiţii. De ce partidul dlui Tadic s-a implicat în alegerea pentru Consiliul Minorităţilor? Şi-a băgat oamenii din partidul lui acolo şi i-a dat în lături pe aceia care se ocupă de 20 de ani de drepturile românilor şi ale aşa-numiţilor vlahi din Serbia.”

Duşan Pârvulovici face referire aici la Radiša Dragojevic, preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia, care a intervenit miercuri în problema care pune în pericol aderarea Serbiei la Uniunea Europeană. Dragojevic a spus în acest context că „nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români”, referindu-se la una dintre condiţiile puse de România pentru deblocarea situaţiei aderării, şi anume ca „toţi cetăţenii sârbi care se declară vlahi să fie consideraţi în acelaşi timp ca fiind români”.

Duşan Pârvulovici: „Nimeni nu a cerut aşa ceva… Este vorba de aceia care se plâng sau care se declară români sau care spun că vlahii şi românii e o sinonimie. Dl. Dragojevic a spus altceva, el a spus că aşa-numiţii vlahi nu au nici o problemă. El a uitat ce scrie în statutul organizaţiei lui unde scrie că trebuie să aibă şcoli, medii în limba maternă. El ştie că nu există nici o şcoală şi aşa-numiţii vlahi nu pot să-nveţe în limba lor maternă. El poate s-o numească cum vrea, dar e română!

Noi avem acum o situaţie în care nu e nici o şcoală nici pentru cei pe care el îi numeşte vlahi, nimic nu e! Şi-atunci cum poate să spună că nu e nici o problemă?”

Şi atunci care este diferenţa, dacă ea există, dintre vlahi şi românii din Serbia?

Duşan Pârvulovici: „Nu e nici o diferenţă! Români din provincia Voivodina şi alte minorităţi din timpul Austro-Ungariei au intrat în Serbia. În secolul XX, în 1921, la recensământul din aşa-numita atunci Iugoslavia s-a schimbat şi în loc de termenul «român» a pus termenul «vlah». Şi atunci a început să se folosească termenul «vlah» în Serbia şi «român» în Voivodina. Şi aşa am rămas un popor cu două minorităţi.”

Negocierile de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană se derulează deja de anul trecut. De ce credeţi că România a pus abia acum problema minorităţilor în discuţia pre-aderare, în al 25-lea ceas?

Duşan Pârvulovici: „Acum a ajuns momentul să dea răspuns Tadic că a dat cu capul de perete… Bucureştiul a expus demult aceste probleme. Eu nu ştiu acum strategia ce-o are Bucureştiul (…) Eu, ca cel care se ocupă de drepturile omului şi ale minorităţilor, şi care sunt român de origine, am văzut că după rezoluţia din 2008 de la Strasbourg mult mai mult a înţeles Bucureştiul şi atunci a început să se ocupe şi să înţeleagă această problemă. Din 2008 până în 2012 sunt patru ani. De ce am aşteptat până în ultima zi, acum, când se votează pentru candidatura Serbiei, să dăm aşa răspunsuri? De ce n-am vorbit în ultimii patru ani?”

Indirect, România a fost acuzată de „lipsă de spirit european” în demersul său de blocare a aderării Serbiei la Uniunea Europeană. Sigur, aderarea va aduce avantaje locuitorilor Serbiei, dar şi minorităţilor acesteia, în măsura în care acestea sunt corect evidenţiate în totalul populaţiei. Sunt fonduri europene special alocate minorităţilor, dar asta numai dacă ele sunt evidenţiate corect în totalul populaţiei, în cadrul recensămintelor.

Duşan Pârvulovici: „Recensământul din 2011 s-a derulat între 1 şi 15 octombrie. Din păcate, încă nu avem rezultate de la ultimul recensământ. Avem rezultatele recensământului din 2002, unde avem declaraţi şi români şi vlahi. În toată Serbia s-au declarat 34.000 de români şi 40.000 de vlahi. Ar fi foarte interesant însă dacă toate minorităţile ar avea la recensământ şi anchete în limba lor maternă. Şi când ar fi întrebat cineva de la nord-estul Serbiei cum se simte, cum s-ar declara, cred că ar spune aşa cum vorbeşte el în grai: ro-mân. Noi avem aici 154 de sate curate şi 48 mixte. Sunt 300.000 de aşa-numiţi vlahi, dar s-au declarat numai 40.000. Unde sunt ceilalţi 260.000? S-au declarat sârbi!

De aia spun: nu e corectă declaraţia dlui Tadic, trebuie o analiză mai mare, trebuie un dialog între statul sârbesc şi conducerea comunităţii, organizaţii, ong-uri, partidele româneşti din zonă. Să se vorbească şi despre aşa-numita limbă vlahă şi literele chirilice din abecedar…”

Corespondentul RFI la Belgrad, Petar Tomic, face la rândul său o analiză a reacţiilor politice şi ale presei sârbe:

Întreaga presă sârbă este de câteva zile axată pe Bruxelles unde au loc dezbateri furtunoase în legătură cu candidatura Serbiei la Uniunea Europeană. Cu mare nerăbdare se aşteaptă reuniunea de joi seară a şefilor de stat şi de guverne, care va formula o poziţie defintivă.

După vizita şefului diplomaţiei germane Guido Westerwelle de vinerea trecută la Belgrad, majoritatea analiştilor sârbi s-au aşteptat ca problema candidaturii Serbiei să fie o chestiune de rutină. Discuţia s-a ascuţit însă la insistenţa Romaniei ca Serbia să rezolve problema românilor din Valea Timocului. Este vorba de acordarea drepturilor la şcoli, biserici, presa în limba maternă şi alte drepturi de care se bucură celelalte minorităţi din Serbia.

Potrivit comentariilor presei de la Belgrad, România apără cu multă insistenţă punctul său de vedere, fapt care a pus în încurcătură şi pe miniştri mai multor state membre UE. Până zilele acestea, scrie presa de la Belgrad, toată lumea a fost convinsă că Serbia şi România sunt în aşa relaţii de prietenie că pot să rezolve singure problemele bilaterale, fără asistenţă internaţională. Investigând opiniile unor membri ai delegaţiilor celorlate ţări la reuniunile de la Bruxelles, ziariştii sârbi anunţă că România ar fi criticat Serbia nemulţumită fiind de poziţia Olandei în problema Schengen.

Preşedintele Serbiei, Boris Tadic, care se află în aceste zile la Bruxelles, a făcut o declaraţie pentru TV Belgrad în care a încercat să potolească atmosfera de euforie din Serbia înainte de adoptarea hotărârii definitive. Tadic a comentat şi atitudinea României şi a apreciat că chestiunea vlahilor ridicată are la origine „cererea autorităţilor române ca toţi cetăţenii sârbi care se declară vlahi să fie consideraţi în acelaşi timp ca fiind români”.

Serbia nu va accepta această poziţie întrucât o astfel de abordare este împotriva standardelor europene. Fiecare cetăţean al Serbiei îşi poate declara apartenenţa la o etnie în conformitate cu sentimentele sale. Aşadar, a spus Tadic, „este complicat să găsim o soluţie în acest caz”. El a mai adăugat că în viitor vor exista tot felul de încercări ale ţărilor membre de a-şi impune unele interese, dar Serbia se va comporta corect respectând o anumită linie roşie peste care nu se va trece niciodată, a adăugat Tadic.

Deci a dat tuturor un răspuns categoric cu ecou în presa de miercuri din Serbia. Televiziunea şi presa scrisă investighează în Timoc părerile oamenilor obişnuiţi - ce cred ei despre dezbaterile de la Bruxelles. Răspunsurile diferă de la om la om. Majoritatea celor intervievaţi se tem ca nu cumva vlahii să fie puşi în aceaşi categorie cu albanezii şi croaţii deoarece, spun ei, vlahii şi vecinii lor sârbi din Timoc au relaţii bune, se respectă şi se ajută reciproc.

Populaţia din această zonă este practic divizată în două tabere – pro sârbi şi pro-români. Ministrul de Externe al Serbiei, Vuk Jeremic, a fost mai potolit în interviul acordat BBC, afirmând că el personal crede în găsirea unei soluţii. Serbia abia a aplicat pentru statutul de ţară candidată, spune el. Până la primirea în UE va avea de soluţionat oricum o mulţime de probleme, printre care şi problema minorităţilor din Timoc, a conchis Jeremic.