Cine sunt “vlahii” din Serbia. Urechismul jurnaliştilor şi blogerilor din România

Am auzit o mulţime de prostii despre românii din Valea Timocului de când a început povestea cu “România blochează intrarea Serbiei în UE”. 

 Oameni care habar nu au despre ce este vorba spun tot felul de chestii aiurea. La TVR Info ştirea era despre “vlahii din Serbia”. Oameni buni, nu există vlahi! “Vlahii” sunt o invenţie a sârbilor! Un bloger citit şi influent ca Arhi îl citează pe Radisa Dragojevic, preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care spune că el e vlah şi că nu vrea să aibă de-a face cu românii şi România (via România Liberă, care – nu-i aşa? – este o sursă quality de informare). Nici Arhi şi nici deşteptul de la România Liberă (şi din toate celelalte ziare şi siteuri care vorbesc despre asta) habar nu au că până în 2011 Consiliul Naţional al Vlahilor s-a numit CONSILIUL NAŢIONAL AL RUMÂNILOR. Să vă spun cum s-a făcut această schimbare. În mai 2010 au avut alegeri pentru consiliile naţionale ale minorităţilor din Serbia. Am fost observator la aceste alegeri, în satele Jagubiţa, Lazniţa şi Senje (sate locuite majoritar de români). Consiliile naţionale sunt organisme alese de populaţie şi finanţate de statul sârb pentru protecţia minorităţilor naţionale. Repet, în mai 2010 românii din Valea Timocului erau reprezentaţi de Consiliul Naţional al Rumânilor cu sediul în oraşul Bor. Partidele sârbeşti s-au implicat masiv în campania din 2010. Adică şi-au mobilizat resursele din Valea Timocului şi şi-au atras de partea lor mulţi din liderii comunităţii. Schimbul a fost simplu: locuri în consiliile locale, bani pentru primării etc – doar ca să nu mai fie vorba de români, ci de vlahi. În satele unde am fost observator am putut urmări ce s-a întâmplat de la început până la sfârşit doar la alegerile din Jagubiţa şi Lazniţa. Pe la orele 12:00 am dat o fugă până în Senje. La Jagubiţa şi Lazniţa până la acea oră votaseră câte 20-30 de persoane. Ei bine, la Senje membrii comisiei electorale m-au întâmpinat cu zâmbete de la o ureche la alta şi cu o urnă plină. Plină cu vârf. Mi-au explicat binevoitori că la ei în sat votul s-a încheiat, toţi locuitorii au votat deja. Am mai stat o oră, nici un votant nu a apărut. De teamă să nu găsesc urnele pline şi în Lazniţa şi Jagubiţa m-am întors la secţiile de votare de acolo. La numărătoarea de seară treaba a ieşit foarte bine: în Lazniţa şi Jagubiţa voturile erau împărţite între pro-români şi pro-vlahi. În Senje pro-vlahii au câştigat cu 98%. Toate aceste chestiuni au intrat în rapoartele de observare a alegerilor, ca de obicei nu s-a întâmplat nimic. Nu pot vorbi despre satele în care nu am fost, însă din ce am auzit situaţia a fost identică: acolo unde au existat observatori independenţi voturile s-au împărţit şi pro-românii au fost majoritari, în rest au câştigat pro-vlahii sprijiniţi de sârbi. Din păcate au fost foarte puţini observatori şi noul Consiliu Naţional al Românilor din Valea Timocului are 4 membri pro-români şi 19 pro-vlahi (au fost 6 pro-români, doar că 2 au dezertat). Şi uite-aşa în 2011 Consiliul Naţional al Românilor a devenit Consiliul Naţional al Vlahilor. Dup-aia a început delirul cu alfabetul vlah şi standardizarea limbii vlahe. Şi acum avem şi preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor care îşi dă cu părerea despre diverse, preşedintele sârb Boris Tadici ne explică doct că vlahii nu sunt români, iar ziariştii din România ne vorbesc cu seninătate despre vlahii din Serbia. În Valea Timocului există destui care se consideră vlahi. După 70 de ani de propagandă sârbească ar fi chiar o minune să nu existe. Însă există şi destui care se consideră români. Iar cei care vorbesc despre “vlahii” din Serbia ar face bine să se documenteze mai bine înainte să deschidă gura. 

 George DAMIAN