Se pare ca începutul de normalitate pe care-l vedeam în privința relațiilor sârbo-române privind românii din Sârbia de Nord-Est trebuie să mai aștepte.
Pe 21 ianuarie 2009, când se „aniversau” 85 de ani de la moartea lui V.I.Lenin, Primăria din Negotin, păstorită de vreo 5 ani de frumoasa doamnă Radmila Gerov[1], a transmis Decizia prin care i se dădea Părintelui Boian Alexandrovici termen de 15 zile pentru a dărâma fundația bisericii cu hramul Sf. Niceta din Remesiana, care fusese sfințită de un sobor de preoți români din Sârbia și România în ziua de 8 martie 2008 în prezența unui mare număr de enoriași din Sârbia de Nord-Est, a numeroși invitați români din România, a Excelenței Sale Ion Macovei, Ambasadorul României în Republica Sârbia, a fostului deputat de Dolj dl. Horațiu Buzatu. Motivul: Cică <Biserica e pozitionată la mai mult de trei metri de drum, iar „bieții enoriași” vor osteni dacă „mărșăluiesc” încă vreo 15 metri!>
Relațiile tensionate dintre oficialitațile municipalității Negotin și Părintele Boian Alexandrovici, din perioada 2003-2006 privind Biserica Ortodoxă Română de la Mălainița, care au culminat cu condamnarea Protopopului la închisoare cu suspendare, păreau apuse începând cu vizita Excelenței Sale Ion Macovei – Ambasadorul României în Republica Sârbia la Negotin în data de 29 mai 2007.
Problemele cu autoritățile laice păreau să se fi rezolvat, mai ales ca anul trecut au dat autorizația de construcție pentru ceea ce acum vor să fie demolat.
La „atac” au pornit autoritățile ecleziastice, prin episcopul sârb al Timocului Justin, care a încercat, sfidând toate dogmele bisericești, să-l „caterisească” pe părintele Boian, deși acesta a fost hirotonit de Biserica Ortodoxă Română. Se părea că reacția promtă și fermă a Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu PreaFericitul Părinte Patriarh Daniel a „liniștit” oarecum atacurile reprezentanților BOS.
Dar când credeam că relațiile revin la normal, a apărut această Decizie cu o motivație aiuristică!
Mă întreb: „CUI PRODEST?” – CUI FOLOSEȘTE?
Ceea ce nu vor să înțeleagă unii sârbi, (că nu putem pune în aceeași categorie tot poporul sârb), este că românii timoceni, autohtoni pe aceste meleaguri, nu-și cer decât dreptul de a-și păstra identitatea națională, limba, obiceiurile și dreptul de a se putea ruga în limba strămoșilor, așa cum făceau pe vremea stăpânirii „păgânilor” turci în bisericile construite de ei sau ctitorite de domnitorii Țării Românești.
Sub turci existau 88 de biserici și mănăstiri în care se slujea în limba română, dar aceste biserici au fost luate cu japca de către Biserica Ortodoxă Sârbă începând cu 1833, care apoi a schimbat preoții români cu preoți sârbi, iar din 18 august 1899, ca urmare a ordinului emis de episcopul Timocului Melentie Vuic, preoții sârbi erau obligați să boteze copiii (români) doar cu nume sârbești de pe o anumită listă afișată în toate bisericile.
Se pare că în spatele acestui atac se află tot „neobositul" episcop sârb Iustin al Timocului, care se stie că a încercat dărâmarea primei biserici a românilor de la Malainiţa. După cum semnalează părintele Boian în apelul lansat autorităţilor române şi sârbe, "Episcopul sârb Iustin a încercat cu decizia de caterisire şi când au văzut că Sfântul Sinod al nostru în frunte cu Preafericitul Patriarh al nostru Daniel nu au recunoscut această fărădelege, ei acum, ajutaţi de autorităţile locale, vor să dărâme fundaţia noii biserici. Ne întrebăm şi îi întrebăm, este loc pentru noi în Serbia sau nu?", iar episcopul sârb Iustin a pregătit pentru acest weekend o reuniune cu autorităţile locale pentru a lua noi hotărâri împotriva românilor.
Dar cine este acest epsicop Iustin şi ce gânduri ascunse nutreşte el?
De pe blogul Dincolo de adevărul orei!, al jurnalistei Corneille, la adresa: http://rosogas.blogspot.com/2009/01/episcopul-srb-din-timoc-vrea-s-se.html, aflăm că „Presfinţia Sa se află sub aripa actualului cap al Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS), mitropolitul Amfilohie Radovici al Muntenegrului, care-i este naş de călugărie. Mitropolitul Amfilohie a devenit preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, după ce Pavle, actualul patriarh sârb a renunţat la atribuţiile sale. Nici nu se ştie dacă Patriarhul Pavle mai trăieşte. Mitropolitul Amfilohie are cele mai mari şanse să-i succeadă, dar şi acesta se află într-o vârstă înaintată. De aceea, mai tânărul episcop Iustin, care şi-a creat reputaţia de apărător al bisericii sârbe din Timoc, face toate eforturile pentru a-şi pregăti viitoarea candidatură la scaunul de Patriarh al BOS. Şi le face pe seama românilor din Timocul sârbesc, cărora le calcă în picioare dreptul la slujba în limba maternă. Românii au fugit de la şcoală, dar şi de la biserica sârbă, pentru că nu înţelegeau o iotă din slujbă.
Tentaculele lui Iustin nu se întind numai în Serbia.
Deşi este episcop, acesta îşi permite să facă presiuni asupra unui mitropolit bulgar.
Mitropolitul Domeţian al Vidinului, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a permis recent românilor din Timocul bulgăresc să se bucure de slujba religioasă în limba română.
Un astfel de exmplu nu poate fi tolerat de vajnicul păstor al credincioşilor din Timocul sârbesc.”
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM !
[1] 2001-02 and 2004- Mayor Radmila Gerov of Negotin (Central Serbia)Two times mayor, second time being directly elected as mayoress, one of only three out of almost 120 municipalities in Serbia (b. 1967) Radmila Gerov je rođena 26.02.1967. u Negotinu
"Pentru românii de aici, este clar că Serbia este patria lor. Totuşi, ţara de origine, care în sensul etnografic etnolingvistic spiritual şi istoric sintetizează existenţa şi moştenirea antropologică a românilor este România ca singura istorică VALAHIA. Lucrul acesta nu le convine multora incluzând şi anumiţi români. De altminteri când ne identificăm etnic, dacă este fizic sau duhovnic sau în ambele categorii."
Dragomir Draghici din BOR (Timocul "sarbesc" )
„Individul, pentru a putea fi un bun politician, trebuie să aibă un caracter puternic, de nezdruncinat, autoritate, să fie capabil de a spune ”nu”, de a contrazice, de a pune obstacole, de a provoca ura, căci asta este natura politicii. Cineva care caută cu orice preţ să câştige simpatia tuturor, să fie flatat, să evite coflictele, are încă multe de învăţat pentru a fi capabil de a conduce un partid politic cu pretenţii” — Zoran Đinđić (1 August 1952 – 12 Martie 2003) Prim Ministru al Serbiei intre 25 ianuarie 2001 - 12 martie 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu