TRIBALIA

TRIBALIA

Lista mea de bloguri

  • Hello world! - WordPress へようこそ。これは最初の投稿です。編集もしくは削除してブログを始めてください !
    Acum 5 luni
  • - Тимошко въстание Доброволци-участници в четите и доброволческата бригада на ген. Черняев в Сърбия през 1876 г. имало много доброволци от гр. Видин и видинск...
    Acum 2 ani

duminică, 24 decembrie 2006

Cele doua Tribalii


Tribalia - teritoriu cuprins intre raul Morava la vest (in Serbia de azi) si raul Iantra la est, a apartinut in cea mai mare parte Taratului de Vidin, cu o populatie preponderent romaneasca si al carui penultim TAR (ce insemna conducator de tara(!) a fost Ioan Stratimir(foto), nepotul de fiica la lui Basarab I Intemeietorul, Domn si Voievod al Tarii Romanesti . Ducatul de Vidin a fost constituit in 1280 si cuprindea teritoriul dintre raurile Pec, Lom, Dunare si Muntii Heamus, primul duce fiind Ioan Sisman. Ioan Sratimir s-a nascut la Loveč c. 1324-1325 ca al doilea fiu al lui Ioan Alexandru (foto dreapta), si a primei sale sotii Theodora de Valahia cu care se casatorise in 1321. A mai avut doi frati, pe Mihail Asen (n.1322-m. 1355) si Ioan Asen (m. 1349) amandoi morti in lupta cu turcii otomani si o sora Thamara (Chera Tamara), casatorita intai cu despotul Constantine (Konstantin), si apoi cu Murad I sultanul Imperiului Ottoman .
Ioan Alexandru a continuat politica de stransa colaborare cu socrul sau, marele voievod si domn de la Arges, socotindu-se amandoi mostenitori legitimi ai dinastiei asanestilor, a carei traditie imperiala s-a restaurat acum de cei doi suverani prin adaugirea numelui de Ioan: cel de la Arges isi va zice Ioan Basarab, si dupa el toti basarabii si domnii Tarilor Romane isi vor adauga numele domnesc "Ioan", iar Tarul de la Tarnova pe cel de "Ioan Asan". El se va numi Ioan Alexandru Asan.
In 1335, Ioan Alexandru, tarul Bulgariei, s-a indragostit nebuneste de de Sara-Rebecca, o evreica din Constantinopole venita sa-i prezinte o jalba la Tarnova! Tarul Ioan Alexandru si-a repudiat sotia romanca dupa un timp (si care s-a calugarit sub numele de Teofana) si s-a casatorit cu evreica pe care a botezat-o (formal) cu numele primei sotii, acela de Teodora !!!, incoronand-o in capitala Tarnova! Inteligenta si cultivata, ea a exerctat o mare influenta asupra afacerilor regatului. In timp ce sectele impanzisera Bulgaria si Biserica ortodoxa insasi era divizata intre autonomisti si adeptii Patriarhatului de la Constantinopole, nimeni nu s-a ofuscat de originile sale iudaice. Din contra, cronicarii epocii au fost unanimi in a lauda marea sa virtute!
Conform cutumei romano-bizantine, Ioan Alexandru isi asociase fiii la tron, pe intaiul nascut, Mihail Asen IV inca din 1332, iar pe Ioan Sratimir si pe Ioan Asen IV in 1337, acestia primind ca rasedinte Vidin si Preslav. Moartea in lupta cu turcii intai a celui de-al treilea fiu, apoi a primului nascut, a facut din Ioan Sratimir mostenitorul tronului de la Tarnovo. Lucru de neacceptat de evreica botezata, acum Tarina, care dorea tronul pentru fiii sai Ioan Sisman si Ioan Asen V ! (In afara de cei doi fii, Tarina evreica i-a mai daruit tarului Ioan Alexandru trei fete, pe
  1. Keratsa (Cherata), (n.1348-m.1390) casatorita cu Imparatul Byzantin Andronikos IV Palaiologos, imparateasa a Byzantului intre 1376 - 1379 si mama imparatului Byzantin Iōannēs VII Palaiologos (n.1370-m.1408) pentru cinci luni in 1390. Calugarita in ultimii ani ai vietii sub numele de Mathissa .
  2. Desislava
  3. Vasilisa
In aceste conditii, Ioan Alexandru imparte tara in doua, intaiului nascut Sratimir, acordandu-i zona de nord-vest, cuprinsa intre raul Pec, Dunare, raul Lom si Muntii Haemus (Balcani) (fostul Despotat al lui Ioan Sisman I) si titlul de tar, in 1356.
Intaiul fiu al evreicei, nevarstnicul Ioan Sisman III (n.1350/1 si executat pe 3 iunie1395) e asociat in calitate de co-imparat in 1356, iar al doilea fiu, Ioan Asen V e asociat in 1359 (calitate pastrata pana la moartea sa survenita in jurul anului 1388)
Ioan Sratimir a continuat politica de alianta de familie cu Domnitorii Tarii Romanesti prin casatoria (dupa moartea primei sotii si a copiilor rezultati) cu verisoara sa Ana, fiica domnitorului Nicolae Alexandru al Tarii Romanesti si a Doamnei Clara. Din aceasta casatorie au rezultat trei copii, cunoscuti fiind: Doroteja (Doroslava), casatorita cu Stefan Tvrtko I al Bosniei si Constantin II (in bulgara, Konstantin II), conducator ca imparat (tsar) al Bulgariei in Vidin intre 1397-1422. Acesta s-a nascut in jurul anilor 1370, si a murit in exil la curtea despotului Serbiei Stefan Lazarevici in ziua de 17 Septembrie 1422.

Anexarea Vidinului la Tara Romaneasca
(N.A.Constantinescu - CHESTIUNEA TIMOCEANA, Bucuresti, 1941)
Caracterul romanesc al noului stat avea sa-l impinga insa la unirea lui cu Tara Romaneasca.

Dar cel mai de seama eveniment al acestei epoci pline de atatea amintiri romanesti in regiunea Vidin - Morava este desigur acela al alipirii trecatoare a tinutului vidino-timocean prin interventia lui Vlaicu Voda peste Dunare in 1368-1369, un fapt pentru care romanii timoceni poate fi asemanat aceluia prin care Mihai Viteazul a unit Ardealul cu Tara Romaneasca in 1599-1600.
Lucrurile s'au petrecut astfel: Vlaicu (Ioan Vladislav Basarab) luase tronul in 1364, fara saonoreze cu omagiul de vasal pe ambitiosul rege de sange francez Ludovic (Lajos) al Ungarieisi acesta porni contra lui o expeditie de pedepsire. atat de stransa era insa legatura dintredinastiile din Arges si din Vidin, ca regele socoti mai nimerit a navali in Taratul de Vidin, in loc de a lovi direct pe Vlaicu. Sub pretexul ca taratul de Vidin era amenintat sa cada in mana turcilor, fiindca Tarul Sisman din Tarnova, de abia suit pe tron, devenise vasal Turcilor, Ludovic ocupa taratul, prefacandu-l in "Banat al Bulgariei (1365) si trimite pe Sratimir cu sotia sa (Ana) ca prizonieri in Croatia.
Vlaicu raspunde pradand tinutul Amlasului de la Sibiu (Hermannstadt). Anul nou aduce insa pacea intre cei doi adversari, regele impacand pe Vlaicu prin aceea ca-i dadea in schimb Ducatul de Fagaras si Banatul de Severin, dar numai partea olteana a lui, caci cea temisana, cu CaranSebes-ul si Timisoara (Temesvaros), se alipea la Banatul Bulgariei....
Desi Vlaicu primise o compensatie pretioasa pentru ca sa accepte stap
anirea lui Ludovic in Vidin, nu atat vanitatea, de care era cu totul lipsit, ci imprejurarile l-au silit sa reactioneze altfel. Turcii atacand, impreuna cu Sisman, la 1367, Banatul Bulgariei, banul ungur de Vidin cere ajutor lui Vlaicu, care trimite trupele sale si respinge atacurile turcesti. Aceasta
"era cea dintai lupta dintre romani si turci si ea s-a dat in legatura cu stapanirea Vidinului". ....
....O diploma papala arata ca s'ar fi convertit atunci cam a treia parte din populatia taratului, care numara, dupa C. Jirecek, vreo 600.000 locuitori; alta diploma a Papei din 1370 aduce laude lui Vlaicu pentru luptele purtate de el, in fruntea unei ostiri numeroase, cu turcii.
Ura ortodocsilor contra propagandei catolice se inteti, insa, dupa retragerea dusmanilor si plecarea lui Vlaicu in Tara. Atunci se produse actiunea plina de mare curaj si de o matura constiinta politica din partea lui Vlaicu la care-l impinge simtul afinitatii etnice si zelul de aparator al ortodoxiei. In toamna anului 1368, "chemat de cetateni", spune cronica misionarilor catolici, Vlaicu "ocupa Vidinul", cu intregul sau teritoriu pana la raul Pec si la Nis, sub pretextul "de a-l pastra pentru cumnatul sau Sracimir si spre a nu cadea in mainile lui Sisman si ale turcilor". Ca o dovada a indignarii poporului, se inregistreaza, la 2 februarie 1369, miscari de strada, in care misionarii catolici sunt ucisi. Indignat de aceste intamplari, regele Ludovic declara din nou razboi lui Vlaicu si trimite asupra'i doua corpuri de oaste: unul pe la Vidin, pe care-l reocupa, luandu-i si Severinul, alta pe Valea Dambovitei, unde trupele ardelene sunt crunt batute de Vlaicu. Izbanda Domnului roman se confirma in conditiile pacii incheiate in vara lui 1369: Sracimir este reasezat in tronul sau, ca vasal regal, dar sub garantia lui Vlaicu si a lui Dobrotici, despotul Dobrogei, care gravita si el, dupa cum se vede, in jurul lui Vlaicu; Banatul Severinului, impreuna cu partea olteana, se restituie lui Vlaicu, pe cand partea apuseana din Banat, zisa si Valachia Citerior, ramane sub comitele de Timisoara. Schimbarile urmatoare in politica lui Vlaicu n'au mai adus modificari de seama in situatia fixata la 1369: Taratul de Vidin va continua sa dainuiasca, la adapost de primejdii, sub garantia domnitorilor munteni, pana la caderea lui sub turci. (Intre 1397-1422).....


La cativa kilometri de Vidin se afla ruinele unei manastiri sapate in stanca de pe vremea lui Sratimir si a tarinei Ana. La poiana Albotina, aflata la poalele stancilor, se intalnesc romanii din satele din judetul Vidin in fiecare an, in ziua de Paste, venind unii de la zeci de kilometri!

Tribalia Occidentala (Timocul "sarbesc")

Singurul lucru pe care pot sa-l fac e sa mediatizez existenta acestei minoritati romane care traieste in Serbia de N-E intre Morava, Mlava si Timoc si o linie care, pornind de la Varsca Ciuca (Vrska Cuka), trece la sud de muntele Ratani (Rtanj) si atinge gurile raului Resava. Romanii traiesc in 16 plasi, din cele patru judete nord-estice ale Serbiei, Craina, Tarna Reca (Crna Reka), Pojarevat (Podu Lung in romana, Passarowitz in germana sau Pozarevac in sarba) si Morava, in circa 320 de sate si 20 de orase. Suprafata teritoriului locuit de romani este de aproape 11.000 Kmp, iar populatia intre 300.000 si 1.000.000 de suflete. Asa cum am mai spus, in Evul Mediu acest teritoriu a facut parte din Taratul de Vidin (locuit de romani si al carui ultim tar, Sratimir, era nepotul de fiica al lui Basarab I, casatorit cu Ana, vara sa, fiica lui Nicolae Alexandru si sora vitrega a lui Vlaicu-voda). Dupa ocuparea Vidinului de catre turci la 1396-1397, in partea vestica, (aproximativ Timocul "sarbesc" de astazi) a domnit fiul lor Constantin al II-lea (n.c. 1370 d. 17 sept.1422 la curtea lui Stefan Lazarevici al Serbiei) Jumatate din acest teritoriu a a fost anexat de Serbia iar jumatate a facut parte din Pasalacul de Vidin. Partea de vest a pasalacului (Craina) a fost locuita in continuare de romani care se bucurau de autonomie, fiind condusa de chinezii (cnezii) locali romani. Armata otomana trebuia sa anunte din vreme pe ce rute va merge, iar domnitorii Tarii Romanesti au ctitorit biserici si manastiri in aceasta zona de la sud de Dunare, trimitand si preoti romani!. In sec al XVII-lea, Matei Basarab ctitoreste o biserica (e adevarat, ingropata) cu hramul sfanta Parascheva, la Vidin, capitala Pasalacului otoman! E deschisa si astazi si poate fi vizitata! Zona "otomana" situata la vest de Timoc a fost anexata de sarbi abia in 1833, ca un cadou facut principelui Milos Obrenovici de catre guvernatorul militar rus al Principatelor Romane, generalul conte Pavel Kisseleff! Romanii din Bor si Zaicear tineau minte in 1997, cand i-am vizitat, ca se aflau de 164 ani sub robia sarba! Obrenovicii, care au gasit azil in Principate, unde au cumparat mosii, i-au persecutat pe romani, goninndu-le preotii si inchizandu-le scolile romanesti! Cel mai vehement a fost Milan Obrenovici, primul rege al Serbiei, nascut in Moldova in 1854 din mama romanca, Maria Catargi, casatorita Obrenovici, celebra prin relatia cu Alexandru Ioan Cuza, caruia i-a facut doi copii!!! S-a dat ordin ca toate numele de familie romanesti sa fie "sarbizate" prin adaugarea sufixului "ovici" (ex.:Craciunovici, Stangacilovici, Iancovici, etc), apoi noii preoti sarbi n-au mai botezat copiii romanilor decat cu nume sarbesti! Si cu toate acestea, ei si-au pastrat pana acum constiinta de romani! In 1905, un istoric sarb, Tihomir Djeordjevici, a efectuat o calatorie pe vaile Moravei, Mlavei si Timocului, scriind o carte, tiparita in 1906 la Belgrad si intitulata "PRINTRE ROMANII NOSTRI" in care povestea despre obiceiurile romanilor. Unul dintre acestea este sugestiv: Cand moare un roman, in sicriu ii pun alaturi un ciomag. Sa aiba pe lumea cealalta cu ce sa se apere de sarbi! Romanii fac pomana pana la sapte ani, spre deosebire de sarbi, care fac pana la un an! Din al doilea an, romanii pun pe masa, alaturi de bucatele pentru pomana si un ciomag cu care dau periodic pe sub masa, sa nu fie vreun sarb care sa fure pomana romanilor! Obiceiuri pastrate si azi.
Le-am vazut acum noua ani!
Vorba lui Neculai Constantin Munteanu:
Sa auzim numai de bine!
Christian

3 comentarii:

oriana spunea...

Ciao Christian,
SPLENDID BLOG, si optim inceput, avizez amicii sa vina sa te viziteze !
SUCCES !!!

Krystyan Keller spunea...

Bravo domnule, bune ca ti-ai infrant temerile, Puterea noastra e de la Dumnezeu si daca murim, "ei" nu rezolva nimic, de dincolo ii lovim ...
Krystyan Keller

PS. NU murim e doar o trecere, iar dincolo e Viata si Lumina, de acolo continuam lupta !!!

Andrei spunea...

acum suntem in anul 2010 si nu se vad progrese,o directie spre autonomie teritoriala a celor doua tribalii de ce nu se ia in calcul,nu este vointa sau incompetenta.evident prin autonomie se poate recastiga dreptul la limba ,scoli,administratie etc.

"Pentru românii de aici, este clar că Serbia este patria lor. Totuşi, ţara de origine, care în sensul etnografic etnolingvistic spiritual şi istoric sintetizează existenţa şi moştenirea antropologică a românilor este România ca singura istorică VALAHIA. Lucrul acesta nu le convine multora incluzând şi anumiţi români. De altminteri când ne identificăm etnic, dacă este fizic sau duhovnic sau în ambele categorii."

Dragomir Draghici din BOR (Timocul "sarbesc" )


„Individul, pentru a putea fi un bun politician, trebuie să aibă un caracter puternic, de nezdruncinat, autoritate, să fie capabil de a spune ”nu”, de a contrazice, de a pune obstacole, de a provoca ura, căci asta este natura politicii. Cineva care caută cu orice preţ să câştige simpatia tuturor, să fie flatat, să evite coflictele, are încă multe de învăţat pentru a fi capabil de a conduce un partid politic cu pretenţii” — Zoran Đinđić (1 August 195212 Martie 2003) Prim Ministru al Serbiei intre 25 ianuarie 2001 - 12 martie 2003.

Stema TRIBALIEI

Stema TRIBALIEI

Timocenii din ZLOT la Vidin in 2000

Timocenii din ZLOT la Vidin in 2000