LA SFINȚIREA PIETREI DE TEMELIE A BISERICII ORTODOXE ROMANE SFÂNTUL NICETA DE REMESIANA DE LA MĂLAINIȚA

8 martie 2008 – o dimineață ploioasă. La Craiova. Gara în renovare. Frig și curent. Din belșug. La orele 5.45 A.M. mă întâlnesc cu dl deputat Horațiu Buzatu să plecăm la Malainița.

Malainița. Un satuc imprastiat pe colinele de lângă Negotin, Districtul Bor, care avea în anul 1916 - 975 români, pentru ca 5 ani mai târziu numarul lor să scadă la 878. Peste încă zece ani, în anul 1931, numărul românilor creștea la 1110 suflete. În 2002 au fost număraţi aici numai 683 locuitori, toti români.

De la Craiova la Strehaia mergem pe ploaie. Apoi ploaia se oprește și începe sâ se însenineze. La Turnu Severin, unde ni se alatură și Ramona Băluțescu, deja apăruse soarele printre nori.

Primisem de la Dușan invitația părintelui Boian : „Vă invităm cu bucurie să participați la slujba punerii și sfințirii pietrei de temelie Bisericii Ortodoxe Române Sf. Niceta de Remesiana la Malainița în data de 8 martie 2008 la ora 10. Vă așteptăm cu mare drag.”

Deja e o a doua biserică unde se va sluji în românește. Prima, a fost ridicată de Părintele Boian în urmă cu patru ani pe cheltuiala lui, a tăinuit ridicarea ei, le-a spus maistorilor că ridică un garaj și când autoritățile au văzut ce a ieșit au vrut să o dărâme. S-a opus parintele Boian, s-au opus românii din Timoc, s-au strâns semnaturi în Romania, a luat atitudine ministra Culturii de atunci, dna Mona Muscă, apoi președintele Băsescu la toate întâlnirile cu oficialitățile sârbe. Totuși Părintele Boian a fost condamnat la închisoare cu suspendare!

Despre asta discutam în timp ce ne apropiam de frontieră. Eram curioși cum ne vor trata vameșii sârbi. Surprinzator, ne-au tratat foarte bine, cerandu-și scuze că am așteptat câteva minute! Se vede ca atitudinea președintelui Băsescu a dat roade!

Trecem prin Cladova si ne indreptam spre Negotin. Continuam discuția liberă privind soarta românilor din Timocul sârbesc. Români uitați, români cenzurați. Despre existența cărora prea puțini români din România știu că există! Tratați cu indiferență în perioada interbelică, ascunși cu grijă în perioada comunistă, fără școală și biserică în limba română, cu numele schimbate prin grija autorităților sârbe, au supraviețuit și și-au păstrat identitatea de români. Acest teritoriu a fost locuit întotdeauna de români. Poporul român s-a format de o parte și de alta a Dunării, marele fluviu fiind o axă a poporului român și nu o graniță, așa cum fals s-a susținut în istoriografia română începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea!

Timocul Sârbesc cuprinde zona dintre râul Morava la vest, Dunărea la nord și frontiera cu Bulgaria, fiind locuit de o numeroasă populație românească pe teritoriul a patru județe: Craina, Pojarevaț, două plase din Timoc: Zaicear și Bolievaț și plasele Parachin, Despotovaț și Resava din Morava. Suprafața acestei regiunii locuite în majoritate de români este de circa 13.000 km2.
Românii/vlahii din Estul Serbiei trăiesc în 328 de sate și 20 de orașe de-a lungul văii Dunării, de la Veliko Gradiște la munții râului Timoc, în valea Moravei în Homolje și în Marginea Timoceană (Timok Krajina).

Timocul sârbesc a facut parte din Țaratul de Vidin, o altă „Țară Românească”, al carei penultim Țar, Strațimir, născut pe la 1324, prin mama sa Teodora, era nepotul de fiică al lui Basarab I ! Mai mult, a doua sa soție, Țarina Ana, era fiica lui Nicolae Alexandru și sora vitregă a lui Vlaicu – Vodă!

Un lucru mai putin cunoscut este faptul că, dupa cucerirea Vidinului de către turci la sfârșitul anului 1396/începutul lui 1397 și capturarea țarului Strațimir și a Tarinei Ana, fiul lor, Constantin al II-lea (născut pe la 1370 și mort la Semendria, la curtea lui Stefan Lazarevici în 1422) a continuat să stăpânească teritoriul de la vest de Timoc timp de 25 de ani! Acest teritoriu se va bucura de autonomie in timpul ocupatiei turcesti, ceea ce denota faptul ca nu a fost „cucerit cu sabia” ci a răscumparat pacea. Statutul său era aproximativ cu cel al Țărilor Române, astfel că Domnii Ţării Româneşti au ctitorit de-a lungul timpului biserici şi mănăstiri, ceea ce nu s-ar fi întâmplat într-un teritoriu cucerit cu sabia! (În zonele cucerite prin luptă, Turcii otomani nu mai dădeau voie să se construiască biserici decât dacă Turla nu era mai înaltă decât un spahiu călare! Astfel că noua biserică era construită „îngropată” în pământ și avem două exemple: una la Sofia şi a doua la Vidin, aceasta din urmă având hramul „Sfânta Parascheva”, fiind ctitoria lui Matei Basarab). În Timocul de vest, până la ocuparea cu sprijinul nemijlocit al Rusiei de către Miloş Obrenovici, este menţionată încă de la anul 1565 prima provincie autonomă recunoscută de sultan, şi care a durat aproape 300 de ani până la 1833, când a dispărut ultimul kneaz sau principe român al provinciei Margina, numită mai târziu Kraina de sârbi.

Discutăm şi despre Obrenovici, familia princiară sârbă, care a domnit în Serbia între 1815-1842 şi 1858-1903 şi care când a fost înlăturată de la Putere de către ruşi, a găsit adăpost în Ţările Române, unde şi-au cumpărat moşii şi unde în 1854 s-a născut Milan Obrenovici, fiul nepotului de frate al Cneazului Miloş, numit tot Miloş şi al frumoasei moldovence Maria Obrenovici, născută Catargi, fiica logofătului Costin Catargiu. Maria Obrenovici va deveni celebră prin relaţia (după divorţul de Miloş) cu Alexandru Ioan Cuza, căruia îi va face doi copii, pe Alexandru şi Dimitrie, fraţi vitregi cu Milan, viitorul rege al Serbiei. Interesant e faptul că în timpul lui Milan, cel născut în Moldova din mamă româncă și care s-a căsătorit cu românca Natalia Keşcu, descendenta din Domnitorul Ioniță Sandu Sturza, s-au luat măsuri împotriva românilor timoceni! Numelor de familie românești li s-a adăugat sufixul „ovici”, apoi preoții români au început să fie schimbați cu preoți sârbi, iar învățătorii români cu învățători sârbi! Totul a culminat cu un ordin emis de episcopul Timocului Melentie Vuic la 18 august 1899 prin care preoţii sârbi sunt obligaţi să boteze copiii doar cu nume sârbeşti de pe o anumită listă afişată în toate bisericile. Din 1899-1900 încep prenumele slave...

Aproape de Geanova (Dușanovăț în sârbă) ajungem din urmă un Renault Megane „bordo” cu număr de Timișoara. E părintele Borza din Timișoara, cel ce a donat Troița lui Dușan de la Sărmanovaț și care s-a oprit să admire locul unde s-a dat prima bătalie de la „Rovine”, locul unde a murit Marco Cralievici, fiul regelui Vukașin și nepotul lui Mircea cel Bătrân, cel ce a fost pedepsit de Dumnezeu că a luptat de partea musulmanilor contra creștinilor!

Mergem apoi direct la Mălainița, ocolind Negotinul. Ne întâmpină părintele Boian, Duşan Pârvulovici preşedinte al Comitetului pentru drepturilor omului din Nigocin și director al Federaţiei Românilor din Serbia (Nigocin), şi doctorul Predrag Balaşevici, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne (Bor) şi preşedinte al Partiei Democrată a Rumânilor din Sârbie (Bor). Între timp sosesc de la Calafat Părintele Cristian Rudăreanu şi profesorul Tudor Nedelcea, Preşedintele Fundaţiei Scrisul Românesc din Craiova, de la Arad, cu maşina proprie inimosul Viorel Dolha, Președintele Asociației Învăţătorilor din România, apoi de la Belgrad dl. Ambasador Ion Macovei, iar de la Cladova Dr Draghişa Costandinovici – Traian prim vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Minoritaţii Naţionale Române.
De la Vârşeţ au sosit dl. Profesor Dorinel Stan, vicepreşedinte al Comunităţii Românilor din Serbia, arhidiaconul Adrian Boba, diacon al episcopiei DACIA FELIX, protosinghelul Longhin din Vârşeţ, protoiereul iconom stavofor Ionel Mălaimare, protopop de Alibunar, precum şi ieromonahul Ştefan Lupşici din Deliblata.
De la Turnu Severin a venit dl. Florian Copcea corespondent special Rompress, iar de la Novi Sad dl. Lucian Marina preşedintele Societăţii de Limba Româna din Voivodina împreună cu TV Novi Sad.

Din Bor a mai venit dl. Zavişa Jurj vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Minoritaţii Naţionale Rumâne şi preşedinte al Organizaţiei Neguvernamentale „Ariadnae Filum”, iar de la Zăicear istoricul dr. Slavoliub Gaţovici, dar şi dl. Dimitrie Crăciunovici, Preşedintele Mișcării Democrată a Românilor din Serbia, şi de la parohia Horreum Margi şi Isacova, protopopiatul Dacia Ripensis, ipodiaconul Iel Buobu Lui.

De asemenea, au participat numeroși săteni români din Mălainița.

Slujba a fost ținută de opt preoți români din Timoc, Banatul sârbesc și România!