TRIBALIA: SLUJBA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ÎN BULGARIA

Zilele trecute am primit de la prietenul meu din Bulgaria dr. Ivo Gheorghiev, o veste care din păcate nu s-a consemnat și în mediile din România: Împlinirea unui an de când Domitian, Mitropolitul Vidinului, permite slujbele în limba română în bisericile din satele românești din această parte a Bulgariei.

În această zonă românească a Bulgariei, până în prima jumatate a secolului XX, slujba s-a ținut mereu în limba enoriașilor, limba română.

Este de menționat că în ultima perioadă a stăpânirii turcești, începând cu 1867, preotul unit Samuil Draxin din Petrovăsâla (Banatul, azi sârbesc), a dus o campanie de redeșteptare națională printre românii din Pașalacul Vidinului și de atragere a acestora la Biserica Blajului. În patru ani a reușit să atragă la Biserica Unită cu Roma 25 de sate românești din judetele Vidin, Plevna și Vrața, adică jumătate din populația românească din acea zonă și să ridice șase biserici în care slujeau în românește 6 preoți.

Ignorarea de catre România a acțiunii lui Draxin, moartea episcopului de Oradea, ce îl sprijinea în acțiunea sa, precum și acțiunile proaspăt recunoscutei biserici bulgare, au dus la zădărnicirea acțiunii sale.

Totuși, în bisericile din satele românești s-a mai slujit în limba română încă aproape 50 de ani după constituirea Bulgariei moderne.

Este perioada în care, în aproape toate satele românești se construiesc sau se reconstruiesc, de către enoriașii români, biserici din piatră sau cărămida, unele dintre ele adevarate opere de artă.

Menționez bisericile din Gumătareț, având hramul “Sfinții Petru și Pavel” construită între 1910-1916 cu sprijinul regelui Ferdinand de Saxa Coburg al Bulgariei și unde slujea bătrânul preot Dimitrie, mort în 1920, la vârsta de 110 ani, după cum aflăm din inscripția de pe cruce, scrisă în românește cu litere chirilice, sau cea din Căpitănuț, construită în 1889 de familia Petrescu din Craiova, având ca model biserica din Calafat.

În biserica din Gumătareț s-au mai păstrat câteva cărţi de cult vechi româneşti cu litere chirilice până în zilele noastre.

Dar, începând cu mijlocul deceniului 3 al secolului XX, limba română este scoasă din biserică, iar majoritatea cărților de cult în limba română sunt distruse sau înlocuite cu cărți de cult bulgărești.
Preoții români sunt îndepărtați și schimbați cu preoți bulgari, refugiați din Macedonia ocupată de sârbi!

Dar cum lucrurile rele se învață cel mai ușor, luând ca model ordinul emis de episcopul sârb al Timocului, Melentie Vuic la 18 august 1899 prin care preoţii sârbi erau obligaţi să boteze copiii doar cu nume sârbeşti de pe o anumită listă afişată în toate bisericile, se dă ordin și de către biserica bulgară, ca preoții să boteze copiii români doar cu nume bulgărești, dupa o listă afișată la Biserică!

În timpul regimului comunist, politica de deznationalizre a românilor a continuat. Ne povestește Sandu Cristea Timoc: “Românii din satul Rabova şi altele s-au opus aderării la colhozuri şi renunţarea la proprietatea privată. Există o poezie populară pe care o cânta un bard întârziat din Călinic, Mitko Petrov de „ziua frâsânelului”, a doua zi de Paşti, pe locul sfânt Albotina, nu departe de Dii. Părintele de la biserica din Rabova, Florea lu Căţel, Ion a lu Băzor şi alţii, fiind printre ultimii fugari au fost prinşi de stahanovişti, înfăşuraţi pe o ţeapă ca un burduf şi duşi la Dii aproape 30 de kilometrii ca să fie văzuţi prin satele româneşti timocene ca duşmani al societăţii socialiste. De la această întâmplare ne-a rămas o poezie populară pe care citind-o astăzi rămâi cu impresia că este vorba de o întâmplare din epoca primitivă. După ce s-a dezmeticit, preotul şi ceilalţi s-au întors în sat şi locuitorii care fuseseră deposedaţi de proprietate, cărora li se luaseră vacile, oile, caprele, atelajele trebuiau să joace în horă plângând de bucurie că nu mai au nici o avere şi că de aici înainte proprietatea lor este a partidului comunist...”

După căderea regimului comunist la Rabova, noul preot, localnic, părintele Valentin Gheorghief, a reînceput slujbele în limba română, fără a cere voie de la Mitropolitul Vidinului, Domitian, care însă a "îngăduit".

În scurt timp, și tânarul preot român din Gumătareț Emil Țenov, a început să țină slujbele și în română.

Între 17-20 iunie 2000 a avut loc vizita oficială a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la Biserica Ortodoxă Bulgară, ca urmare a invitaţiei Sanctității Sale Maxim, Patriarhul Bulgariei, cu prilejul resfinţirii bisericii Sf. Treime a Parohiei Ortodoxe Române din Sofia; slujba a fost ținută împreună de cei doi Patriarhi: Prea Fericitul Teoctist și Sanctitatea Sa Maksim. La Slujba de Resfințire a participat și Primarul de atunci al Sofiei, Stefan Sofianski, precum și șeful Departamentului pentru Relațiile cu Românii de peste Hotare, dl. Secretar de Stat Viorel Badea. A doua zi, Prea Fericitul Teoctist a mers împreună cu Patriarhul Maksim în vizită la Vicepreședintele Bulgariei dl.Kovalgiev, contribuind, în felul acesta, la restabilirea relațiilor între Patriarhia Bulgară și autoritățile laice bulgare!

În ianuarie 2001, conducerea Asociației Vlahilor din Bulgaria prin Președintele ing. Ivan Alexandrov, în numele românilor din Bulgaria, a adresat Sanctității Sale Maksim Patriarhul Bulgariei, dorința de a se permite oficial slujba în limba română în bisericile din satele cu populație românească.

Din păcate, schimbarea politicii Bucurestiului față de românii din Bulgaria, odată cu întronarea regimului Iliescu-Năstase la începutul Mileniului III, a avut ca rezultat interzicerea din nou a slujbei în limba română și hărțuirea părintelui Valentin.

Părintele Emil a părăsit parohia Gumătareț și Bulgaria iar în locul său a venit un preot bulgar care ține slujba în bulgara veche (slavona bisericească), pe care n-o înțelege nici un enoriaș.

În condițiile în care șeful de la acea vreme al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni Doru Vasile Ionescu, declara că este complet dezinteresat de soarta bisericii române de peste hotare, că „nu mai suntem în secolul XVIII !” Ministerul Informațiilor Publice, condus la acea vreme de dl. Vasile Dâncu, a dezaprobat printr-un comunicat, la mijlocul lunii septembrie 2002 actul de discriminare etnică manifestat de Consiliul Eparhiei Vidin (Bulgaria), fața de preotul român/vlah Valentin Tvetanof Gheorghief din satul Rabova, județul Vidin, acuzat că a oficiat, pentru enoriașii români/vlahi, slujbele religioase în limba română.

Lupta pentru recunoașterea drepturilor românilor din Bulgaria de a avea în biserica slujba în limba română a fost preluată de inimosul doctor Ivo Gheorghief, Președintele nou inființatei Uniuni a Etnicilor Români din Bulgaria „AVE“, consătean cu părintele Valentin și fiul fostului Primar al Rabovei, dl. Filip Gheorghief.

Astfel că din 28 martie 2007, Mitropolitul Domitian „permite” slujba în limba română în eparhia sa! O delegaţie formată din: dr.Ivo Filipov Gheorghief – preşedinte al Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria „AVE“, preotul Valentin Gheorghief, paroh la biserica „Înălţarea Domnului“ din Rabova şi consilieri parohiali s-au prezentat în faţa Înalt Prea Sfinţitului Domitian, Mitropolit al Vidinului, unde au primit binecuvântarea arhierească de a sluji în limba română în Biserica din Rabova și în toate bisericile unde se va putea realiza acest lucru (unde există populaţie românească)

În ziua de 28 martie 2008, la Vidin, în prezența conducerii AVE și a unui număr de tineri români s-a aniversat UN AN de „permisiune” printr-o slujbă la Vidin!