TOTUL DESPRE ROMÂNII DIN TIMOC - (VII) Culmea ,,prieteniei” româno-sârbe

Rapsodul român din Slatina -Bor cod 19221 tel. ++381 13 0 36657 mobil ++381 63 8752554, vicepreşedinte al MDRS şi membru în conducerea Consiliului Naţional Român din Serbia, dl Draghi Cârcioabă a scris la Arad următoarele versuri în graiul de pe la el:

Sâmţul naţiunii

Am plecat să-mi cunosc ţara

Să şciu cum să-mi geşcept neamul

Să le spun realitacea

Ca să îş geşchidă geamul

Streinu-i poartă orbi pin lume

Fără rudă ge lumină

Fără sâmţu naţiunii

Să-ş uice ge rădăcină

Noi fruntaşi-ăi gin Cimoc

Tot strâgăm în gura mare

Să geşchidă uşa, geamul

Că o să ne moară neamul.

Dezna-Arad, aug 2003

Am participat la congresul din primăvara lui 2004 al MDRS ţinut la Jabukovaţ unde am fost invitat la masa prezidiului⁶⁵ când a fost reales preşedinte dl Crăciunovici dar şi la congresul de constituire al Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia care s-a ţinut la Bor şi unde preşedinte a fost ales domnul Predrag Balaşevici, un tânăr inteligent şi carismatic.

Din septembrie 2004 reprezentanţi ai timocenilor au intrat în Consiliul Minorităţii Naţionale Române din Serbia- instituţie înfiinţată de statul sârb.

Timoceanul Boian Alexandrovici, preot tânăr din Malainiţa raionul Negotin, este şi el membru al conducerii acestui consiliu. El a înfiinţat Asociaţia pentru Cultura Românilor din Serbia ,,Românii Ortodocşi-Malainiţa” şi cu acordul credincioşilor români a început demersuri pentru ridicarea unei biserici care să fie sub jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române din Vârşeţ, a cărei binecuvântare o are.

Legislaţia sârbă consacră libertatea cultelor şi există o lege sârbă aproape rezonabilă a minorităţilor naţionale care detaliază aceste drepturi. Cu toate acestea, instituţiile din Serbia au refuzat să autorizeze construirea unei biserici româneşti pentru românii din Malainiţa, care doresc să facă acest lucru pe cheltuiala lor. Niciunde în lumea civilizată nu se cere pentru aprobarea ridicării unei biserici a unui cult avizul altui cult. Spunem aceasta încât se pare că instituţiile statului sârb nu iau decizii conform legii, ci ţin cont de opoziţia Bisericii Sârbe. Vă prezentăm mai jos documentele care certifică această încălcare a legii, care merge de la tergiversare şi refuz la presiuni şi ameninţări la adresa cuiva care nu doreşte decât să ridice o biserică ortodoxă în care să se roage în limba maternă.

Cu adresa 06 din 10 01 2004, Episcopul Ortodox Sârb al Timocului-Iustin îi comunică preotului român că ,,În ciuda încercărilor oamenilor cu intenţii bune de a vă sfătui să vă lăsaţi de acest lucru aţi rămas cu ideea ridicării în Malainiţa a unei biserici ortodoxe româneşti făcând discordie între oameni. Vă sfătuim părinteşte să gândiţi logic şi să reveniţi la biserica ortodoxă sârbă”. Acelaşi mesaj de intimidare i-l trimite prin adresa nr. 03 din 14 01 2004 arhiepiscopul Milan Radovici al Negotinului.

Cu adresa nr.350-194/03 III/01 din 30 04 2004 Primarul din Negotin Miriana Doicinovici refuză acordarea autorizaţiei de construcţie invocând lipsa de competenţă, care ar fi a Ministerului Cultelor. Ori în 9 06 2003 comitetul bisericesc din Malainiţa ceruse aprobare Ministerului Cultelor- d-lui ministru Voislav Milanovici. Ministrul Cultelor a comunicat adunării bisericeşti din Malainiţa prin adresa nr. 351-01-2/2003 din 23 iunie, că nu este competent şi că această competenţă ar aparţine Primăriei. Oamenii se mai adresaseră şi Ministerului Investiţiilor de Capital, care prin adresa 011-00-00013/2004-10 din 13 04 2004 îi îndrumă să se adreseze ministerului cultelor. În 2004, Alexandrovici revine cu o cerere la Ministerul Cultelor, însă prin adresa 08-00-42 din 30 aprilie 2004 Ministrul îi comunică să se adreseze Primăriei. Nu mai repetăm că aceasta tocmai îi spusese să se adreseze ministerului.

Fiindu-i clar că este plimbat de la Ana la Caiafa, preotul înregistrează cu nr. 78/07/01 din 9 07 2007 o adresă Organizaţiei pentru Drepturile Omului din Negotin şi în 12 iulie 2004 se adresează Preşedintelui Republicii Serbia, Boris Tadici. În toamna lui 2004 a ridicat fără să mai aştepte vreo aprobare o bisericuţă în grădina sa şi nu una mare în centrul satului aşa cum ar fi dorit. Credea că de aceasta nu se va lega nimeni. Au început însă ameninţări cu dărâmarea ei.

Ajuns la capătul răbdării, acest tânăr preot român umilit de statul al cărui cetăţean este a cerut sprijin în 13 noiembrie 2004 Asociaţiei Învăţătorilor Arădeni căreia i-a trimis copii de pe toate aceste documente pomenite mai sus. Această asociaţie a organizat un protest în 1 dec. 2004 în faţa primăriei din Arad unde a adunat 300 semnături pe 300 scrisori pe adresa ambasadei Serbiei şi Muntenegru din Bucureşti (Calea Dorobanţilor nr.34 sect. 1) în sprijinul românilor din Timocul sârbesc.

După vizita episcopului Daniil de la Vârşeţ la noua bisericuţă din Malainiţa în 4 dec. 2004 presa sârbă şi episcopul sârb Justin al Timocului au explodat în acuze de separatism incitând credincioşii sârbi la demolarea acesteia şi intimidând etnicii români/vlahi care în mod normal se pregăteau să jubileze împlinindu-şi visul de a auzi slujba în chiar limba maternă. Preotul Boian predică exact în graiul popular al locului (ceva între graiul bănăţean şi cel oltean).

În 13 dec. 2004 pentru prima dată la o conferinţă de presă din Belgrad, problemele minorităţii româneşti din Serbia au fost făcute publice cerându-se guvernului sârb rezolvarea lor în regim de urgenţă.

Comunitatea Românilor din Serbia a organizat la Belgrad, la Media Center, o conferinţă de presă la care au fost invitaţi jurnalişti reprezentând presa naţională sârbească şi jurnaliştii redacţiilor străine.

Au fost prezenţi Ion Cizmaş, Preşedinte CRS, Pavel Greoneanţ, secretar general CRS, Ion Sfera, Preşedintele Alianţei Românilor din Voivodina, Nicu Ciobanu, Vicepreşedintele ARV şi Dimitrie Crăciunovici, Preşedintele Mişcării Democrate a Românilor din Serbia.

În cadrul declaraţiilor făcute a fost subliniat faptul că minoritatea românească este unica în Serbia căreia i se aplică standarde duble, un set de drepturi în Voivodina şi nici un drept în Timoc.

Un alt subiect a fost Biserica Ortodoxă Română care este unica Biserică nerecunoscută de către statul sârb. CRS a făcut o propunere de completare a Legii Cultelor, însă până acum nu a obţinut nici un răspuns. Articolele antiromâneşti din presa sârbească privind Biserica din Mălainiţa (Timoc) şi sfinţirea ei de către Episcopul român de Vârşet, PS Daniil, au fost de asemenea un punct important la conferinţa de presă. Reprezentanţii organizaţiilor româneşti au declarat că dispun de informaţii conform cărora se va încerca dărâmarea Bisericii din Mălainiţa la îndemnul episcopului sârb al Timocului. Acest episcop sârb Justin a anunţat că va da în judecată pe episcopul român.

Reprezentanţii organizaţiilor româneşti au rămas surprinşi că nu le-a fost adresată nici o întrebare din partea reprezentanţilor presei sârbeşti, în schimb corespondenţii de presă străini au fost extrem de interesaţi de problemele românilor din Serbia, în special de problemele cu care se confruntă în Timoc. După conferinţa de presă din Belgrad, mai mulţi corespondenţi de presă străini şi-au exprimat dorinţa de a se deplasa în Timoc. În martie preotul Boian a fost primit de ambasadorul Londrei la Belgrad. Din păcate nici un oficial important român nu a călcat în Timoc.

În ultima perioadă mai multe voci acuză Serbia de tratament nedemocratic faţă de românii timoceni. Astfel, Oficiul pentru Drepturile Minorităţilor din Centrul şi Sud-Estul Europei, prin cuvântul preşedintei Ancuţa Plăeşu face apel la oficialii români, sârbi şi europeni în a acorda protecţie preotului Boian Alexandrovici şi enoriaşilor care doresc biserică românească în Timoc.

Acelaşi mesaj de sprijin l-a dat şi Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni care cheamă toate organizaţiile româneşti să protesteze în faţa discriminărilor la care este supusă comunitatea românilor din Timocul sârbesc.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Serbia (cu sediul în Belgrad) alocă 20 de pagini situaţiei disperate a valahilor/românilor din Timocul sârbesc în ultimul raport din octombrie 2004 privind dreptul la identitate naţională în ţara vecină. Sunt prezentate în amănunt date istorice, recensăminte, cazuri grave de intimidare şi lipsa celor mai elementare drepturi la cultivarea limbii materne. Oficialităţile române şi BOR au tăcut până acum chitic. Este trist că pe alţii îi interesează mai mult de aceşti fraţi ai noştri şi văd ceea ce Bucureştiul se face că nu vede.

Situaţia însă se acutizează. Autorităţile civile sârbe, incitate de cele bisericeşti, au hotărât demolarea singurei biserici româneşti din Timocul sârbesc, şi anume cea construită de ipodiaconul Boian Alexandrovici în satul Mălainiţa. În ciuda faptului că nici o clădire din acest sat nu are o autorizaţie de construcţie, neexistând un plan de urbanism, Inspectoratul pentru construcţii al comunei Negotin i-a transmis ipodiaconului Alexandrovici că va primi decizia de demolare a bisericii româneşti. Conform ipodiaconului Alexandrovici, autorităţile sârbe au fost montate în aceste acţiuni de episcopul sârb Iustin, cel care şi-a exprimat deseori opoziţia faţă de această biserica. Preotul Boian Alexandrovici poate fi contactat la tel +381 63 81 57 209

În decembrie 2004 s-a constituit o federaţie a rumânilor timoceni care este pusă pe fapte mari şi se manifestă mai activ decât mişcarea condusă de Crăciunovici.

Recent a fost creată Euroregiunea Dunărea 21. Bulgaria participă cu regiunea Vidin- o zonă relativ întinsă şi plină cu români. Serbia participă cu 4 judeţe, exact cele în care trăiesc românii timoceni. Nu veţi ghici cu ce participă România. Nici tu cu Mehedinţiul şi Doljul cum ar fi fost firesc, ci cu orăşelul Calafat şi două comune vecine. România este reprezentată jalnic într-o afacere care va fi girată de instituţiile europene şi în care s-ar fi putut întâlni şi coopera instituţional români din 3 ţări. România trebuie neapărat să ceară o prezenţă pe măsură în această euroregiune.

Ivan Alexandrov (Vidin-Bulgaria), fostul preşedinte al Asociaţiei Valahilor din Bulgaria, spunea în luarea de cuvânt la Congresul Minorităţilor Europene (Flensburg, Germania 20-23 mai 1993) că din 1923 nu li se mai permite să facă slujbă în biserică în limba română şi că între 1930-1944 li s-a schimbat numele şi interzis limba maternă. Până în 1955 era un an pregătitor unde se învăţa bulgara, dar apoi copiii au trebuit să fie învăţaţi acasă bulgara şi deci să nu se mai vorbească nici în familie româna. Acum 20-30% dintre copiii români nu mai ştiu româneşte şi nici nu se pot înţelege uneori cu bunicii lor care nu ştiu bulgăreşte. Alexandrov solicita aderarea la ,,Federaţia Europeană a Etniilor“⁴⁹. Mai există o ,,Asociaţie a Vlahilor din Bulgaria pentru o Dunăre albastră“⁵⁰. Cunosc şi pe tânărul medic Ivo Gheorghiev care conduce Asociaţia Tinerilor Etnici Români (AVE) şi mai funcţionează o Comunitate a Românilor din Bulgaria care încearcă să introducă ore de limba română facultative în ţinutul Vidinului, plata învăţătoarei fiind asigurată de statul român.

I-am vizitat pe românii din Bulgaria de vreo 4 ori la festivalele de folclor pe care le organizează aproape anual la Vidin cu sprijin financiar din România. Este cam singura manifestare a identităţii românilor timoceni din Bulgaria care nu se desfăşoară în clandestinitate. Sunt 30 de sate româneşti, de asemenea fără cuvânt românesc în şcoală, biserică sau presă. În Koşava ne-au aşteptat cu multă căldură familiile a doi tineri români care au fost în vara lui 2003 la Arad. Dimităr Evgheniev mi-a dat o fotografie făcută în Arad pentru un prieten ce şi l-a făcut la noi. Pe spatele ei a scris: ,,Vara asta fusă a mai bună pentru mine.’’

Deci în Serbia şi Bulgaria românii timoceni nu au nici un drept naţional care să fie efectiv (susţinut şi finanţat de statul bulgar sau sârb- şcoală, biserică sau presă). Statul român bifează doar lucruri formale (revista Vorba noastră care apare o dată pe an) în Serbia.

În Bulgaria statul român mai reuşeşte pe lângă finanţarea câtorva numere pe an din revistele Timpul şi Salut românesc şi să organizeze un festival folcloric şi ore facultative în timpul liber şi de obicei în case particulare.

Drepturi în Serbia şi Bulgaria vor fi doar când statele respective vor finanţa şcoli şi biserici în care să se studieze şi folosească şi limba română. Restul sunt paleative prin care oficialii români vor să acopere neputinţa lor în a convinge Sofia şi Belgradul să aplice un tratament firesc conaţionalilor noştri de acolo.

Sigurul care a realizat ceva efectiv este preotul Boian din Malainiţa- un tânăr de 20 de ani care va intra în istorie. Biserica ridicată de el în care predică în româneşte este o picătură în ocean dar ESTE.

Spunea V. Goldiş pe bună dreptate: ,,Acela care nu renunţă la drepturile sale, acela tot poate odată să şi le câştige“⁵⁴

Viorel Dolha

Note:

49.I. Alexandrov, în Clio , mai-iunie 1993, pagina 13

50.Identitatea culturală a românilor, în Clio ian-feb 1993, pagina 7

51.V. Barbu, Suntem un popor ..., în Clio, dec. 1992 , pagina 5

52.P. Jancovici - Timocanul, op. cit

53.Aristarh, Breviar, în Deşteptarea, nr. 4/ 1997 , pagina 8

54.I. Negrilă, Ziarul Românul, Bucureşti 1988, pagina 107

65 Vorba Noastră, nr. 22 , Zaiecear, decembrie 2004, pag 13